Top

vineri, 24 iunie 2011

I just wanna talk to you about it.


         Sunt tristă. E o tristeţe caraghioasă, puţin exterioară, căci înăuntru nu mai e loc. Dar e o tristeţe adevărată. O tristeţe ca un zgomot de fundal. O tristeţe care nu încetează niciodată, care nu îmi lasă nicio secundă de odihnă. E o tristeţe care n-ar trebui să fie aici, care ar trebui înlocuită, şi deşi sunt obişnuită cu înlocuirea sentimentelor, pe acesta nu-l pot înlocui. Am speranţa zilei de mâine. Dar nu vreau să fie mâine.. Vreau un azi mai bun.    

  
         M-am hotărât să ies, să mă învelesesc. Evident, am tras de mine să mă îmbrac. M-am şi încălţat. Mi-am spus să nu plâng, să n-o fac pe mâţa plouată, pur şi simplu să aştept un moment de acalmie şi să fiu în stare să ies din casă. Nu trebuie decât să ies puţin, mi-am spus din nou, totul va trece ca o furtună, ca o ploaie torenţială, ca o sirenă de alarmă, ca o durere de dinţi, se va opri, va trece. Dar adevărul e că am petrecut toată ziua ghemuită pe canapea. 
  
        Nu mă simţeam deloc bine. Lui i-am spus că voi lua un Dolipran, că mi-e rău. Pe scurt, am luat o pastilă de Dolipran. Apoi, pe ascuns am mai luat cinci. Dar nu mi-a folosit la nimic. Tristeţea a trecut, dar în locul ei a apărut enervarea, aşa că iată-mă în biroul meu, agitată. Apoi mai e şi nodul ăsta în gât. Îl simt ca o minge de tenis, mă sufocă, am să deschid fereastra, dar e ca şi cum aş deschide cuptorul, îmi vine să mă arunc în căldura de afară. Toate mă apasă, cerul, norii, vecinii, maşinile, lumea celor vii,  tipul de jos care cântă de mama focului bamboleo, bambolea... 
  


~♥.

27 păreri:

Anonim spunea...

Imi place cum ai descris acel sentiment...Ai foarte mult talent.
Bafta in continuare!

ღAzucenaღ spunea...

Trista poveste ,imi place ca pari sincera in ceea ce scri si transmiti ceva.

Ps:nu ma ruga sa-ti las pareri nu asta e important ,ci ce ar fi mai important ar fi ca tu sa scri pentru tine si pentru cei care te citesc.Eu am descoperit ca un blog nu e o carte pentru semnaturi ,ci un loc in care iti spui trairile si te impreietenesti cu oameni.Imi place blogul tau ,o sa-l mai vizitez.

dell spunea...

prea frumos..

Cătă spunea...

@Ella : Multumesc mult, inseamna enorm !!

Cătă spunea...

@Azucena : Multumesc mult Si..ai dreptate. :">
Trebuie sa recunosc, si al tau e reusit.<3

Cătă spunea...

@Dell: Mersi mult mult mult >:D<

Geo. :x spunea...

Hai ca esti tare. Se vede ca ai talent, ce naiba.. :))

Cătă spunea...

@Geo: Aww :">

Andra spunea...

Exact asa ma simt si eu right now -__-

Maia spunea...

si'mi place mult cum arata blogul tau..
apropo, chiar daca nu'mi spunei, tot treceam pe'aici, si tot iti lasam un comentariu (back.

Cătă spunea...

@Andra: Si stii bine ca trece. Time heals almost everything >:D<

Cătă spunea...

@Maia: blogul tauy exprima mult mai multe..felicitari si continua tot asa >:D<
Btw, mersi mult mult mult. :">

Cătă spunea...

tau* :">

Goda spunea...

Frumos ce ai scris tu aici...

Lilu spunea...

Atat de profund, si pur! ^^
Sunt convinsa ca vin din interiorul tau care te cam supara , dar scriind te eliberezi.
Oricum de apreciat! <3

gabriella spunea...

Foarte frumos ai scris...ai talent si am sa te urmaresc in continuare.

Lilu spunea...

Mirific! din toate punctele de vedere!
Chiar daca te doare , impartasindune cuvintele tale , vei primi laude in schimb. :*

Cătă spunea...

@Goda: Multumesc !

Cătă spunea...

@hipnoza: Asa este..ma bucur ca stii ce simt..si iti multumesc mult! :)

Cătă spunea...

@gabriela: Multumesc mult, apreciez !!!!

Cătă spunea...

@Lilu: Multumesc pentru sinceritate si pentru vizita !! :)

Maia spunea...

iti multumesc si eu:*

Cătă spunea...

@Maia: Np :* >:D<

flavia spunea...

cat de frumos...micuta mea pisicuta!! ar trebui sa scrii o carte....i'ati un caiet mic,oriunde te'ai duce..daca te apuca mai scrii ceva..si poti scrie chiar o poveste de neuitat!! mai lasa telefonul:))

S :]. spunea...

"Salveaza puii... de foca " :)))
:x
<3 u.

Cătă spunea...

@Flavia: Ms...:D

Cătă spunea...

@S: <3 u 2. :>

Trimiteți un comentariu

 
THE END.