Feuer und Wasser kommt nicht zusammen

Văd universul în ochii tăi.

Văd focul din inima ta și sper..

Sper să ardă pentru mine.

Sper să nu se mai stingă vreodată..

Pe tine voiam să te păstrez.

Voiam să îngrijesc fiecare stea din privirea ta..

Dar oceanul inimii mele se revarsă peste tine iar și iar..

Și sufletul ți-l îneacă.

~♥.

Pe (foarte) scurt

Gândindu-mă la tine deja zâmbesc.

Nu prea pot să scriu, căci mă rătăcesc.

În propriile cuvinte cu ușurință mă pierd

În rime și versuri vrând să te dezmierd.

~♥.

Fluturi

Mii de fluturi coloraţi

Ca din panză decupaţi

Zboară parcă disperaţi

Spre o lume cu-mpăraţi.

De copaci decapitaţi

Şi de oameni împăiaţi

Fug micii înaripaţi,

Să nu fie îngropaţi.

Şi în caz de-i căutaţi,

Vă rog, nu vă-ngrijoraţi;

Nu-i priviţi aşa miraţi

Voi aţi vrut să-i alungaţi.

Trying not to lose control

        Ai putea să mă înveţi iar despre încredere? Să ma ajuţi s-o regăsesc măcar? Se pare că am pierdut-o pe a mea..
N-am mai ştiut s-o folosesc. Ca să nu mai spun că mi-am pierdut şi controlul! Of, ameţită şi nesăbuită mai sunt.. Dar sunt responsabilă pentru propriile greşeli. Nu voi mai putea pierde încredere pentru că nu voi mai investi.
Hmm, încrederea e ca o sumă de bani, sau mi se pare mie? Unde s-o pui, cui s-o laşi.. Şi pe cine nu tentează să forţeze o legătură strânsă din cauza încrederii sau lipsei ei? Greu de spus.. Încrederea e greu de găsit sau primit şi este şi mai greu de păstrat.
     Aşa că, aveţi grijă ce faceţi cu încrederea voastră!



~♥.

Fix me.

Pictează-mi lumea

Aşa cum doar tu ştii;

Luminează-mi sufletul

În speranţa că-mi voi reveni;

Strânge-mi cioburile,

Încearcă să mă întregeşti;

Presară praf de stele pe trupul meu

Şi dă-mi viaţa pe care o merit,

Dă-mi suflul de care am nevoie.

Credeam că ştii că a fi lânga tine

Ar însemna să trăiesc o viaţă

La care de mult râvnesc.

Dorinţa, frica, iubirea.. încet mă călăuzesc.

Dar toate-s îndulcite cu dor de moarte.

~♥.

Minţi.

M-ai minţit frumos..

Ţi-am fost de vreun folos?
Mi-ai zis numai de bine
Oare nu ţi-e dor de mine?
M-ai minţit în şoapte
Şi-acum eşti departe..
M-ai minţit mereu,
Fără a-ţi fi greu.
Mă minţi în continuare
Când te vei opri, oare?

~♥.

Proşti ce s-au iubit.

Cum să îţi pese de mă pierzi

Când tu n-ai timp nici de-un sărut?

Numai pe mine nu mă vezi.

Oare vreodată m-ai văzut?

Dar noi avem timp să iubim;

O viaţă-ntreagă vom iubi.

Nici n-are rost să mai vorbim,

Nu mai știm decât uşi a trânti.

~♥.

Underneath it all.

Nu e în puterea mea
Să spun ce-i frumuseţea

Dar ştiu un lucru foarte sigur
Că ce-i frumos nu vine singur.
Are-o umbră ce ascunde
Secrete ce fac să pară
Frumuseţea o treabă uşoară.
E greu să-l faci pe om să vadă
Frumosul dintr-o ocheadă
Şi să nu vrea să dezmiardă
Fiinţa, de la cap, la coadă.
Va vrea să vadă interiorul
Căci nu-i deajuns numai decorul.

Trece odată cu tinereţea,
O învinge bătrâneţea
Căci atunci se va vedea:
Frumuseţea-i ca o perdea
Ce poate-ascunde prostia.
Acum ştiu că şi-un suflet demult pustiit
Poate avea înveliş plăcut, de mulţi dorit.

~♥.

Ploi de mai

      Le vreau pe toate. Vreau să le simt răceala pe pielea caldă. Vreau să le simt mirosul şi să nu irosesc niciun moment. Vreau să trec prin toate doar cu tine. Să te ţin de mână-n ploile de mai. Să te-nvăţ să simţi răceala ploii. Să-nveţi ce-nseamnă dragostea de tot ce ne-nconjoară. Să zâmbeşti spre cer atunci când el îţi dăruieşte vânt şi ploaie şi-ţi mângâie chipul cu raze blânde ce-ţi surâd de după nori; Curcubeul de după ploaie ne va învălui în nostalgie şi izuri de primăvară, iarbă, flori şi pământ umed.

~♥.

Frica de singurătate

Să nu mă laşi, să nu mă laşi

Căci de-mi dai drumul voi cădea;

În juru-mi sunt doar oameni graşi

Hrăniţi doar din ura mea.

Atât de mult vreau să-i urăsc.

Şi nu pot, nicicând nu am putut.

Eu doar pe tine-am vrut să te iubesc,

De pe buzele-ţi să fur măcar un sărut.

Căci e-atât de-uşor să pui în rime

O-ntâmplare prin care ai trecut;

Un sentiment ce fierbe-n tine,

În versuri zace-va tăcut.


~♥.