In the end..

" Când ai pe cineva lângă tine și nu știi să apreciezi, realizezi ce greu ți-e fără el abia când îl pierzi! Realizezi ce mult lipsește acel cineva care zi de zi zâmbea, te iubea dar nu spunea, nu..."

   Ai să vezi ce greu îţi va fi. Pe cine vei mai suna, știind că te iubeşte şi nu te poate refuza? Nu pe mine, asta-i clar. Mă pierzi încetul cu încetul, fără să-ţi dai seama. Parcă pierdem orice legatură. Avem amândoi de suferit, dar nu e vina mea. Devine greu să te privesc în ochi. Şi ştiindu-mă pe mine, nu mă mir. Poate nu mă apreciezi, poate nici eu nu îţi arăt cât îmi pasă. Dar nu are niciun rost să începem acum cu drama. O îmbrăţişare face totul pentru noi. :)

   Să fim sinceri. Ce suntem noi? Prieteni? Nu voi primi niciodată răspuns la unele întrebări. Dar ştiu sigur că nu suntem simpli amici. Atâtea observaţii, impresii şi zvonuri.. mi-a ajuns. Prefer să uit. Prefer să plâng, ştiind că te voi pierde. Nu voi plânge la infinit, nu? Şi dacă stau să mă gândesc, nu voi putea vărsa nicio lacrimă pentru tine. Cum spunea Nane.. " După un început cu grele, totul se termină bine. "

 Creştem, ne schimbăm, poate tu mai repede decât mine. Dar vreau doar să nu uiţi nimic din toate astea. Nu uita de mine. Nu uita de fata care-ţi zâmbeşte ca o proastă când te vede..



~♥.

you never really give up on love.

       Jalnic.. Câtă vulnerabilitate.. cum pot lăsa garda jos atât de ușor în preajma lui?! De ce nu pot înțelege sentimentul ce mă cuprinde..? Parcă mii de molii încearcă să-și ia zborul dinăuntrul meu. Și atâtea gânduri ce mă apasă, întrebări ce parcă nu mă lasă să-mi văd mai departe de viață, de tot ce mă înconjoară. Parcă doar pe el l-aș avea. Curiozitatea asta, dorința de a trece peste, dar simt că nu voi putea uita dacă nu primesc răspunsuri.
     Stau și mă gândesc.. de ce el, nu pricep.. Și de ce tocmai acum, când știu că n-are rost?!

      Și dacă stai să te gândești, așa e după... "prima dragoste". Parcă înainte de asta, nu-ți poți aminti multe. Nu știam că pot gândi așa, nu știam că pot simți euforie când îmi zâmbește. Nu pot spune exact ce simt. Nu pot explica, dar oricât de mult am stat împreună, oricât de bine ne e ca prieteni, încă mai e.. curiozitatea aia, știi cum e, când te întrebi " cum ar fi dacă...? "

    Nu știu ce îmi va aduce vara asta, dar simt că trebuie să mă adun, să fiu puternică și să nu mă gândesc prea mult la consecințe. Până la urmă, nu mai am nimic de pierdut.



~♥.