Proşti ce s-au iubit.

Cum să îţi pese de mă pierzi

Când tu n-ai timp nici de-un sărut?

Numai pe mine nu mă vezi.

Oare vreodată m-ai văzut?

Dar noi avem timp să iubim;

O viaţă-ntreagă vom iubi.

Nici n-are rost să mai vorbim,

Nu mai știm decât uşi a trânti.

~♥.

Underneath it all.

Nu e în puterea mea
Să spun ce-i frumuseţea

Dar ştiu un lucru foarte sigur
Că ce-i frumos nu vine singur.
Are-o umbră ce ascunde
Secrete ce fac să pară
Frumuseţea o treabă uşoară.
E greu să-l faci pe om să vadă
Frumosul dintr-o ocheadă
Şi să nu vrea să dezmiardă
Fiinţa, de la cap, la coadă.
Va vrea să vadă interiorul
Căci nu-i deajuns numai decorul.

Trece odată cu tinereţea,
O învinge bătrâneţea
Căci atunci se va vedea:
Frumuseţea-i ca o perdea
Ce poate-ascunde prostia.
Acum ştiu că şi-un suflet demult pustiit
Poate avea înveliş plăcut, de mulţi dorit.

~♥.