opening up

caruselul a pornit

și eu nici nu m-am clintit.

în loc să țip ori să crâcnesc

am decis să îți zâmbesc.

mi-ai spus că pot zbura spre zări,

să mă întind spre lunci și mări,

însă de lângă tine văd tot ce-mi doresc

așa că..am decis să îți zâmbesc.

~♥.

Rime albe fără vină

Să minți frumos e o artă.

O artă tristă, dacă-i să mă-ntrebi.

Să minți cu zâmbetul pe buze,

Să știi când să te-ntorci

ca să nu mă pierzi.

Dar să minți frumos e o artă

Și nu oricine o cunoaște;

Căci de-ar stăpâni-o toți,

nimeni n-ar mai folosi pensulă

și nici cerneală.

~♥.

Apocalitpic

Simt iarăși noaptea-ncet venind

Se-aude piatra pe pământ,

târăș.

Nori grei înghit clădirile,

Și ceru-i plin de vuiete,

-i cumplit.

Vin, tot vin, fără oprire,

Garguiele-nviate

sunt.

Închis-am existența-n ele;

Statui de piatră ajuns-au

pe pământ.

~♥.

Oniric

O joacă de cuvinte tu scoți din pălărie,

Dintr-un joben al viselor îmi dai tu fericirea.

Deci dorm.. dar totuși eu sunt vie!

Iar tu ești mort, și visu-i lumea ta...

Floarea din pieptul tău, în poala mea o lași.

Ești rece.. Și pân-acum de ce nu te-am văzut?

Dar ca prin vis ți-aud distanții pași;

Ai dispărut.. Eu dorm; tu ai plecat tăcut.

~♥.

Simpluț, scurtuț, tristuț

Mi-e mai greu, dar e mai bine

Dacă nu mai știi de mine.

E mai bine.

Nu-i mai bine fără tine.

Nu-i rău, dar nici mai bine..

Dar e bine.

Măcar să știu că tu ești bine..

Oare totuși fără mine

Ți-e mai bine?

~♥.

©photo rights reserved to Anca Mitroi

Dans contemporan

Dă-mi voie să-ți spun că te urăsc, 

Că te citesc mai ușor decât pe-o carte

Și că uneori mi-e teamă de tine;

Teamă de posibilitățile ce ne-nconjoară.

Mi-e teamă că te vei îndepărta din nou

Căci îmi ești atât de drag..

Ah, dar nici nu știi, nici n-ai idee..

Cât însemni, cât ți-aș zâmbi doar ție.






~♥.

 ©photo rights reserved to Anca Mitroi

Cheag de frustrare într-un suflet rece

Asemenea unui corb sihastru

Ne observă din zborul măiastru.

Ne-nconjoară cu privirea

Cu milă; nouă ne e sortită pieirea.

Nu știe nici el ce face;

Capul parcă nu-i mai tace.

Vocile omenești nu dispar

Și nu iese niciuna din tipar.

Nu știe ce să mai creadă,

Însă speră să-nțeleagă

Cum poate ființa umană

Trăi în ruine o viață normală.

~♥.

Feuer und Wasser kommt nicht zusammen

Văd universul în ochii tăi.

Văd focul din inima ta și sper..

Sper să ardă pentru mine.

Sper să nu se mai stingă vreodată..

Pe tine voiam să te păstrez.

Voiam să îngrijesc fiecare stea din privirea ta..

Dar oceanul inimii mele se revarsă peste tine iar și iar..

Și sufletul ți-l îneacă.

~♥.

Pe (foarte) scurt

Gândindu-mă la tine deja zâmbesc.

Nu prea pot să scriu, căci mă rătăcesc.

În propriile cuvinte cu ușurință mă pierd

În rime și versuri vrând să te dezmierd.

~♥.

Fluturi

Mii de fluturi coloraţi

Ca din panză decupaţi

Zboară parcă disperaţi

Spre o lume cu-mpăraţi.

De copaci decapitaţi

Şi de oameni împăiaţi

Fug micii înaripaţi,

Să nu fie îngropaţi.

Şi în caz de-i căutaţi,

Vă rog, nu vă-ngrijoraţi;

Nu-i priviţi aşa miraţi

Voi aţi vrut să-i alungaţi.

Trying not to lose control

        Ai putea să mă înveţi iar despre încredere? Să ma ajuţi s-o regăsesc măcar? Se pare că am pierdut-o pe a mea..
N-am mai ştiut s-o folosesc. Ca să nu mai spun că mi-am pierdut şi controlul! Of, ameţită şi nesăbuită mai sunt.. Dar sunt responsabilă pentru propriile greşeli. Nu voi mai putea pierde încredere pentru că nu voi mai investi.
Hmm, încrederea e ca o sumă de bani, sau mi se pare mie? Unde s-o pui, cui s-o laşi.. Şi pe cine nu tentează să forţeze o legătură strânsă din cauza încrederii sau lipsei ei? Greu de spus.. Încrederea e greu de găsit sau primit şi este şi mai greu de păstrat.
     Aşa că, aveţi grijă ce faceţi cu încrederea voastră!



~♥.

Fix me.

Pictează-mi lumea

Aşa cum doar tu ştii;

Luminează-mi sufletul

În speranţa că-mi voi reveni;

Strânge-mi cioburile,

Încearcă să mă întregeşti;

Presară praf de stele pe trupul meu

Şi dă-mi viaţa pe care o merit,

Dă-mi suflul de care am nevoie.

Credeam că ştii că a fi lânga tine

Ar însemna să trăiesc o viaţă

La care de mult râvnesc.

Dorinţa, frica, iubirea.. încet mă călăuzesc.

Dar toate-s îndulcite cu dor de moarte.

~♥.

Minţi.

M-ai minţit frumos..

Ţi-am fost de vreun folos?
Mi-ai zis numai de bine
Oare nu ţi-e dor de mine?
M-ai minţit în şoapte
Şi-acum eşti departe..
M-ai minţit mereu,
Fără a-ţi fi greu.
Mă minţi în continuare
Când te vei opri, oare?

~♥.

Proşti ce s-au iubit.

Cum să îţi pese de mă pierzi

Când tu n-ai timp nici de-un sărut?

Numai pe mine nu mă vezi.

Oare vreodată m-ai văzut?

Dar noi avem timp să iubim;

O viaţă-ntreagă vom iubi.

Nici n-are rost să mai vorbim,

Nu mai știm decât uşi a trânti.

~♥.

Underneath it all.

Nu e în puterea mea
Să spun ce-i frumuseţea

Dar ştiu un lucru foarte sigur
Că ce-i frumos nu vine singur.
Are-o umbră ce ascunde
Secrete ce fac să pară
Frumuseţea o treabă uşoară.
E greu să-l faci pe om să vadă
Frumosul dintr-o ocheadă
Şi să nu vrea să dezmiardă
Fiinţa, de la cap, la coadă.
Va vrea să vadă interiorul
Căci nu-i deajuns numai decorul.

Trece odată cu tinereţea,
O învinge bătrâneţea
Căci atunci se va vedea:
Frumuseţea-i ca o perdea
Ce poate-ascunde prostia.
Acum ştiu că şi-un suflet demult pustiit
Poate avea înveliş plăcut, de mulţi dorit.

~♥.

Ploi de mai

      Le vreau pe toate. Vreau să le simt răceala pe pielea caldă. Vreau să le simt mirosul şi să nu irosesc niciun moment. Vreau să trec prin toate doar cu tine. Să te ţin de mână-n ploile de mai. Să te-nvăţ să simţi răceala ploii. Să-nveţi ce-nseamnă dragostea de tot ce ne-nconjoară. Să zâmbeşti spre cer atunci când el îţi dăruieşte vânt şi ploaie şi-ţi mângâie chipul cu raze blânde ce-ţi surâd de după nori; Curcubeul de după ploaie ne va învălui în nostalgie şi izuri de primăvară, iarbă, flori şi pământ umed.

~♥.

Frica de singurătate

Să nu mă laşi, să nu mă laşi

Căci de-mi dai drumul voi cădea;

În juru-mi sunt doar oameni graşi

Hrăniţi doar din ura mea.

Atât de mult vreau să-i urăsc.

Şi nu pot, nicicând nu am putut.

Eu doar pe tine-am vrut să te iubesc,

De pe buzele-ţi să fur măcar un sărut.

Căci e-atât de-uşor să pui în rime

O-ntâmplare prin care ai trecut;

Un sentiment ce fierbe-n tine,

În versuri zace-va tăcut.


~♥.

Euphoria.

 Şi-aveam în palmă zeci de fluturi,

 Pe gât şi buze doar săruturi;

 În suflet fluturi coloraţi,

 Din piele rupţi, cu ochi curaţi.

 Fluturi în păr, fluturi pe umăr,

 N-aveam puterea să îi număr.

 Atunci aveam sufletul viu

 Căci fluturii zburau târziu,

 Dar nici teama nu m-ar fi cuprins,
Căci flacăra privirii nicicând nu s-ar fi stins.

 Eram îmbătată de culoare,

 Fascinată și de-a mea suflare.

Și-abia atunci realizam

 Cu-adevărat ce viaţă scurtă-aveam.

~♥.

Nostalgie.

       Ţin minte cât mă prosteam cu tine. Nu-mi era ruşine şi nici frică de faptul ca aş fi putut cândva să te pierd. Şi nu ştiu cât de enervantă ajungeam să fiu, dar îmi amintesc cum îţi dădeai ochii peste cap şi-mi surâdeai timid, fappt care-ţi punea gropiţele în evidenţă. Deveneam melancolică atunci când ochii-ţi de culoarea jadului priveau trişti în gol. Acela era momentul în care spuneam orice-mi trecea prin minte, orice lucru lipsit de sens care ştiam că ţi-ar fi furat un zâmbet sincer. Asta..până te enervam şi mă ameninţai cu câte ceva copilăresc.
Eu eram cea nesăbuită şi te obişnuiseşi cu asta.
        Nu mai ştiu decât faptul ca păream atât de mândră şi sigură pe mine.. Şi chiar vroiam să mă simt aşa; pentru tine. Doar în preajma ta puteam fi aşa, puteam avea aceste dorinţe. Nu am realizat asta atunci. Nu îmi doream decât să fiu puternică, pentru momentele în care tu nu ai fi putut fi. Pentru mine erai doar tu.
        Am irosit prea multe sentimente din pricina ta..


~♥.

În afară de ea.

Nu vreau să-mi mai fie teamă de tine.
Teamă de noi, teamă de trecut.
Vreau să ştiu de ce mi-e teamă şi de cine,
În afară de tine.

Am avut atâta încredere în tine
Şi-ţi port un dor atât de nefiresc..
Dar vreau să ştiu lângă cine mi-ar fi bine
În afară de tine.

Căci te-am piedut şi ştiu prea bine
Că trecutul nu se schimbă pentru nimeni.
Şi oare la mine cine mai ţine?
În afară de tine.

Şi parcă doar ieri m-ai lăsat în ruine
Şi-n amurg îmi vărsam regretul.
Cine mai vede ceva bun in mine?
În afară de tine.

Stau pe covor iar, nu mi-e bine
Încercând doar să nu plâng;
Ce-mi lipseşte în aceste zile senine?
În afară de tine.

~♥.