Frica de singurătate

Să nu mă laşi, să nu mă laşi

Căci de-mi dai drumul voi cădea;

În juru-mi sunt doar oameni graşi

Hrăniţi doar din ura mea.

Atât de mult vreau să-i urăsc.

Şi nu pot, nicicând nu am putut.

Eu doar pe tine-am vrut să te iubesc,

De pe buzele-ţi să fur un mic sărut.

Căci e-atât de-uşor să pui în rime

Ceva prin care ai trecut,

Un sentiment ce fierbe-n tine;

În versuri va sta zăcut.


~♥.

Euphoria.

 Şi-aveam în palmă mii de fluturi,

 Pe gât şi buze doar săruturi;

 În suflet fluturi coloraţi,

 Din piele rupţi, cu ochi curaţi.

 Fluturi în păr, fluturi pe umăr.

 N-aveam puterea să îi număr.

 Dar aveam sufletul viu

 Căci fluturii zburau târziu

 Şi mă duceau într-un abis;

 Nici teama nu m-ar fi cuprins.

 Îmbătată de culoare,

 Fascinată de-a mea suflare.

 Atât sus mă puteau purta

 Fluturii deasupra ta

Abia atunci am putut realiza

 Cu-adevărat ce-nseamnă viaţa.

~♥.

Back in the day.

       Ţin minte cât mă prosteam cu tine. Nu-mi era ruşine şi nici frică de faptul ca aş fi putut cândva să te pierd. Şi nu ştiu cât de enervantă ajungeam să fiu, dar îmi amintesc cum îţi dădeai ochii peste cap şi arătai un surâs timid ce-ţi punea gropiţele în evidenţă. Deveneam melancolică atunci când ochii-ţi de culoarea jadului priveau trişti în gol. Acela era momentul în care spuneam orice-mi trecea prin minte, orice lucru lipsit de sens care ştiam că ţi-ar fi furat un zâmbet sincer. Asta..până te enervam şi mă ameninţai cu câte ceva copilăresc.
Eu eram cea nesăbuită şi te obişnuiseşi cu asta.
        Nu mai ştiu decât cât de mândră şi sigură pe mine păream. Chiar vroiam să mă simt aşa; pentru tine. Doar în preajma ta puteam fi aşa. Nu am realizat asta atunci. Îmi doream să fiu puternică; pentru momentele în care tu nu ai fi putut fi. Pentru mine erai doar tu.
        Cam trist, nu?


~♥.

În afară de ea.

Nu vreau să-mi mai fie teamă de tine.
Teamă de noi, teamă de trecut.
Vreau să ştiu de ce mi-e teamă şi de cine,
În afară de tine.

Am avut atâta încredere în tine
Şi-ţi port un dor atât de nefiresc..
Dar vreau să ştiu cu cine mi-ar fi bine
În afară de tine.

Căci te-am piedut şi ştiu prea bine
Că trecutul nu se schimbă pentru nimeni.
Şi oare la mine cine mai ţine?
În afară de tine.

Şi parcă doar ieri m-ai lăsat în ruine
Şi-n amurg îmi vărsam regretul.
Cine mai vede ceva bun in mine?
În afară de tine.

Stau pe covor iar, nu mi-e bine
Încercând doar să nu plâng;
Ce-mi lipseşte în aceste zile senine?
În afară de tine.

~♥.

Breathe me.

        Ea îşi ascultă iubitul, care pălăvrăgeşte despre vreo întâmplare de-a lui.  În partea cealaltă sunt două fete care ascultă câţiva băieţi ce încearcă să-şi amintească cele mai bune glume ale lor. La doar câţiva paşi de ei este un grup nu tocmai tăcut, dar unit. Şi vorbesc. Nu aud ce, totuşi. Toţi ascultă sau sunt ascultaţi.
       Eu ce fac? Nu ştiu nici eu. Îmi ascult propriile gânduri, ca deobicei. Nu mă pot concentra deloc.
       Fluturi negri-mi zboară din gaura pieptului. Daca n-aş şti ce sunt, aş spune că-s mici lilieci probabil. Dar presupun că nu contează ce sunt, oamenii nu ştiu de existenţa lor. Ei nu văd nimic, decât aparenţele. Este în regulă, n-am decât un singur regret; îmi pare rău că nu pot să vă prostesc pe toţi. Sunt momente în care las garda jos şi nu mai zâmbesc. Acela-i momentul în care toţi curioşii încep să mă ia la întrebări.
      Văd fum. Nu. Ceaţă. Dar mă ustură ochii. Confuzia îmi invadează mintea.
  De ce nu-l pot îndepărta..?
    Vreau prea multe. Sper prea mult. Simt prea mult. Nu mai rezist. Vreau linişte. Nu mai suport să vă aud vorbele lipsite de rost. Nici propria inima nu mă mai ascultă. Simt cum mă cufund în versuri, gânduri. Mă înec. Mă cuprinde nevoia de a mă ascunde. Îmi las capul în jos să-mi ascund faţa. Încă nu pot realiza tot ce mi se întâmplă, toate schimbările prin care trec. Ei nu le ştiu, dar totuşi mă judecă.
      Simt căldura. Ridic privirea şi te văd stând cu un pahar de ciocolată caldă lângă mine. Zâmbetul mă face să mă întreb ce-i în inima ta. Pretinzi că suferi, dar nu înţeleg de ce. Ştiu că în spatele acelui zâmbet ai putea ascunde atâtea poveşti, dar nu e aşa. Le-aş fi ştiut pe toate.
      - Mi-e dor de tine.    
      - Mulţumesc, spun. " Şi mie mi-e dor de mine.. " adaug în minte.
    Nu mă pot regăsi. Din păcate m-am pierdut într-un colţ de lume din care nu mă pot întoarce. Aici norii par mereu a prevesti ploaie. Nu bate vântul, iar atmosfera e monotonă. Te induce în melancolie. Florile ce ma înconjoară îmi ajung până la genunchi. Doar florile-mi mai plâng dorinţele şi dezamăgirile. Maci roşii ca focul îmi rămân întipăriţi în minte atunci când închid ochii, visând la nemurire. Mă voi ascunde aici, ghemuită, pentru tot restul vieţii, oare? 


~♥.

Beautiful world; ugly people.

   Parcă am ajuns într-o lume nouă. Cine-o fi făcut-o aşa?
Aici n-ai voie să iubeşti dacă nu araţi bine. Încă nu ştiu ce implică asta.
N-ai voie să mănânci, altfel te vor eticheta ca fiind "gras".
N-ai voie să ai o opinie. Toţi trebuie să gândim la fel, aici.
Daca ierţi sau dăruieşti, îţi vor râde în nas.
Majoritatea te vor minţi că totul e bine, că te acceptă aşa cum eşti.
Dacă le refuzi obiceiurile, spre exemplu bârfitul, fumatul şi băutul la comandă, te vor linşa din priviri.
Nu le fă complimente multe. Te vor critica şi pentru asta. Iar cei care îţi vor spune că apreciază ceva la tine, sunt cei ce au un interes.
Îţi vor spune vrute şi nevrute, te vor face să ai încredere în ei. Se vor apropia, te vor îmbrăţişa. Să nu închizi ochii! E posibil să te trezeşti cu un cuţit în inimă sau cu buzunarele goale.
Când vei fi supărat, să nu laşi să se vadă! Te vor citi din priviri, vor acumula informaţie şi o vor folosi împotriva ta. Fă-i să creadă că mereu ţi-a fost bine, că nu duci lipsă de nimic. Zâmbeşte, dar nu încât să creadă că-ţi pasă de ei.
Dacă eşti in stare, fă-le viaţa un coşmar, dar rişti să devii ca ei. Un mâncător de suflet. Un corp lipsit de bunătate. Te vei transforma într-un monstru pe care nici tu nu-l vei putea suporta.
Încearcă să nu le arăţi partea ta bună. Ei nu cred în aşa ceva. Vor spune că eşti ipocrit. Te vor privi lung şi-ţi vor adulmeca punctele slabe. Îţi vor pune la îndoială orice idee, sentiment sau gest.
Dacă vei ieşi în evidenţă şi nu le vei respecta condiţiile, te vor urî. Vei fi etichetat ca fiind "ciudat" şi vor încerca să-ţi facă viaţa un calvar. Vor judeca orice mişcare pe care o faci, fiecare lucru pe care-l vei spune şi fiecare haină pe care o vei purta. Aici toţi sunt ca traşi la indigo. Aici nu există onoare, dragoste, bunătate şi sinceritate. Toate lipsurile sunt compensate cu ce-şi cumpără şi cu orice sentiment născut din egoism şi făţărnicie.

~♥.

Love shaped me.

~♥.

Instability.

        Uneori este atât de greu să definesc sentimente..
       Am încercat să vorbesc cu diverse persoane, să mai treacă timpul. Am încercat să desenez, să scriu, să ascult muzică. Acelaşi sentiment mă macină. Cum îi spune?! Nu pot să-l înţeleg, să-i regăsesc numele. Prin puzzle-ul ideilor încerc să-i găsesc rădăcinile. Să-i desluşesc sensul şi motivul. Degeaba. E doar un amalgam de sentimente şi gânduri. Emoţie? Pentru ce? Nu...nu e asta. Euforie? Nu...nu am motiv. Dacă stau să mă gândesc, găsesc mai multe motive pentru a plânge decât pentru a fi euforică. Mă gândesc din nou la tine. Eşti tu de vină oare pentru sentimentul ce-mi frânge inima? Tind să cred că da. De ce nu pot să-l definesc? Devin nostalgică. Îmi amintesc iar de trecut. Tot felul de amintiri îmi umplu mintea. Simt inspiraţie. Nu am răbdare să fac nimic. Nu simt foame, nu simt oboseală. Nu mă pot mişca de pe scaun. Nu ştiu ce să fac, vreau atât de multe, nu ştiu cu ce să încep. Mi-e frică. Sunt confuză. Nu ştiu cui să spun. Ce am păţit? Nu ştiu. Nu mai ştiu nimic. Nu mai sunt sigură de nimic. Simt că înnebunesc.
      Gata. Simt.. nelinişte. Agitaţia asta îmi umple întregul corp. Inima-mi bate nebuneşte. Mi-e dor de tine, dar tresar când îmi vorbeşti. Agitaţie este numele ce-l căutam. Asta e. Ce se va întâmpla zilele astea? Mi-e frică să nu te pierd.



~♥.

Wishful thinker.

        Încă mai ţin minte atmosfera, priveliştea, sentimentele. Tot. Ferestrele vintage ce aveau vedere spre pădure. Paturile dezordonate. Parcă am fi petrecut săptămâni întregi acolo. Sunt atâtea imagini pe care nu le pot uita.. Nu aş avea timp să le descriu pe toate.
       Muzica ce-o ascultam împreună încă îmi aduce aminte de tine atunci când dau drumul la playlist.
       În ochii tăi puteam vedea atâta indiferenţă, dar undeva, ascunse, erau sentimente profunde pe care nu le puteam desluşi. Aş fi putut spune că erai trist, melancolic. Şi chiar de ai fi fost, n-ai fi zis un cuvânt despre asta.
       N-aş vrea vreodată să ştiu că eşti nefericit. Şi chiar credeam că atunci când îţi doreşti ceva, faci orice să-ţi atingi scopul. Chiar credeam că nu vei renunţa la o persoană de îndată ce te-ai ataşat de ea. Mi-ai promis că nu vei uita. Ar fi trebuit să-mi dau seama cât de mult urma să mă doară.
        Poate nici nu ştiu exact ce simt.. tot ce pot spune este că mi-e dor de tine. Mi-e dor să mă ţii de mână. Mi-e dor să ştiu că mereu mă cauţi în mulţime. Îmi lipsesc şi micile flirturi. Poate m-aş mulţumi doar să te văd. Nu vreau să plâng, pentru că sunt fericită că te-am întâlnit. Nu trăiesc doar cu gândul la amintiri. Dar mi-e frică să-ţi spun tot ce gândesc. Mi-e teamă de ce ai putea crede. E păcat.. am sperat prea mult la ceva ce a durat prea puţin. 


~♥.

Forever & Always.

     Am adormit ţinându-te de mână. Ştiu sigur. Simţeam cum mă ţineai strâns. Speram să nu-mi dai drumul. 
     Vreau doar să ştii cât însemni pentru mine. Eşti cea mai specială persoană din viaţa mea. Eşti perfectă, după părerea mea. Şi ştii cât sunt de selectivă şi critică. Dar tu eşti răbdătoare, înţelegătore, protectivă; uneori mă cerţi ca o soră mai mare, alteori te alinţi ca o soră mai mică. Ştii să mă faci să mă simt bine oricând şi ştii să îmi arăţi cât ţii la mine. Mă accepţi exact aşa cum sunt. Nici nu înţeleg cum de poţi să mă suporţi uneori. Însă nu vreau să se termine vreodată aceste momente minunate. Eşti singura pentru care voi face tot posibilul să nu o dezamăgesc vreodată în niciun fel, nu o voi lăsa baltă şi nu voi uita niciodată nimic din tot ce ne leagă. Nimic nu mi-ar putea schimba sentimentele. "Ne înţelegem fără vorbe, iar afinităţile ne leagă prin curenţi psihici subterani, secreţi, complicaţi. Excelentă legătură." Ştii bine că am fost, suntem şi vom fi mereu "la pachet". Te ador.

~♥.