Top

luni, 26 decembrie 2011

i am not sure what love is anymore.

    Uneori nu sunt sigură ce este dragostea. Știu, mulți spun că adolescenții nu știu cu adevărat ce este acest sentiment. Poate încă suntem niște copii.. dar ne maturizãm repede. Și mă 'trezesc' uneori întrebându-mă dacă ceea ce simt este dragoste și dacă asta ar trebui să simt..

     Erau zile când eram sigură de ceea ce simțeam. Momentele primelor sentimente reale, inocentul sentiment de fluturi în stomac care stârnește încrederea în mine și bucuria de a trăi, visând la cel pentru care zâmbesc în fiecare zi. Probabil asta era dragoste. Dar când sunt zâmbete și râsete, e bine de știut că vor veni și lacrimi.. cu furie și durere. Atunci trebuie să înveți să fii puternic. 

  Ceea ce părea fără sfârșit a fost aruncat pe fereastră într-o secundă. Atâtea întrebări mi-au umplut mintea... nu ar fi trebuit dragostea să dureze?

    Primele persoane care m-au făcut să trăiesc această euforie au sfârșit povestea spunând ''ți-ar fi mai bine cu altcineva''. La un moment dat m-am obișnuit cu ideea că nu mi-e bine cu nimeni. Astfel imaginea inocentă a sentimentului de dragoste s-a frânt încetul cu încetul.

    Ironic, cât de ușor poți strânge atâtea amintiri frumoase cu cineva, cât de multe zâmbete poți oferi și primi, și cât de ușor poți pierde toate astea în câteva momente. Se spune că dacă nu ești mulțumit de ceea ce ai, ți se ia ce ai primit. Dar când ești mulțumit de ceea ce ai și totuși pierzi totul..?


    De ce nu poți să te îndrăgostești, iar când ești rănit, să uiți, să treci peste, pur și simplu? De ce trebuie să te minți că ești în regulă și că merită să-ți înghiți lacrimile? De ce se întâmplă toate astea dacă într-un moment de acalmie când crezi că ai scăpat, sentimentul de dragoste revine?
 Petreci luni de zile crezând că nu mai simți nimic, iar când lași garda jos și-l privești în ochi nu-ți mai poți ține lacrimile. Pentru ce? Dacă el nu simte nimic.. ce rost are?





I must say how sorry I am for making everything so emotional. Still..Merry Christmas, everyone ! >:D<


~♥.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

To my dearest trouble.


' Credeam că știu ce e durerea .. dar m-am înșelat. '
 
 Îmi vine să plâng, dar mă faci să râd. Te privesc și mă simt copleșită. Este ca și cum ai ști ceva ce nu ți-am spus, ceva ce știu că nu schimbă nimic, ceva interzis și otrăvit, pe care n-ar trebui să-l știe nimeni. Încerc să descifrez modul atât de simplu și admirabil prin care îmi tai respirația de fiecare dată când te privesc.
 
    Nu mai vreau să-mi fie frică.
 Vreau să-ți spun cât de mult țin la tine. În așa fel încât să nu ți se pară exagerat, sau că e prea puțin, așa încât să nu pară o joacă de copii, o glumă proastă, astfel încât să nu pară doar câteva cuvinte fără însemnătate, puse unul lângă altul și rostite fără vreun scop anume. Dar nu știu cum. Cum să-ți spun cât te apreciez și să sune cum trebuie..? Vreau să văd cum colțurile buzelor tale se ridică, formând zâmbetul pe care-l ador. Simt nevoia să-ți spun, deși este evident. Dar uneori am impresia că ' te plac ' nu este deajuns.



~♥.

luni, 31 octombrie 2011

Inspiration .

El este artistul. Ea este vopsea și pensulã.

       Ea crede în zâne, gnomi și sirene. El crede 
în acestea datoritã ei, iar atunci când zâmbește spre stelele luminate de scânteile lunii nou descoperite, se îndrãgostește din nou, mereu mai mult. Au gãsit împreunã o nouã lume. Cu noi culori, noi copaci, noi zâmbete și noi frumuseți. În fiecare noapte, noi vopsele colorate fãcute din șoapte șîncredere.. ' Ea este cel mai frumos lucru pe care l-am vãzut vreodatã. ' ; ..
 ' Atunci când îl sãrut, simt gustul unui amestec de fum și cenușã, pentru cã arde cu o pasiune atât de puternicã încât trebuie sã te folosești de tot ce știi și ai, doar ca sã nu te arzi. Nu-l poți stinge. '
   ' Crezi in soartã ? ' a intrebat ea, în timp ce el dansa cu degetele prin pãrul ei fin, stând întinși pe iarbã.
   ' Cred cã da. ' a rãspuns bãiatul când ea s-a ridicat îșezut. ' Iubito, ești bine ? ' Un amestec de diamante și perle au lovit iarba. ' Voi pãstra aceste momente în adâncul ființei mele. ' I-a soptit fetei, în timp ce-i mângâia linia feței. Au închis ochii și au început sã creeze un amestec perfect de culori. El a folosit acestea pentru a fi un artist.

    S-a apropiat de el, i-a pus un sãrut de luminã pe buze 
și a început sã danseze încet în depãrtare. ' Poate cã acesta este destinul nostru. ' a fost ultimul lucru pe care muza i l-a șoptit.

El a folosit acestea pentru a fi un artist ... 
înca le folosește, pentru cã ea este încã pensulã și vopsea.

~♥.

vineri, 28 octombrie 2011

'What's this? What's this?'

Am I in love or in like with him ?

   
Îmi este atât de drag.. De când l-am cunoscut, nu pot sã mã abțin. Simt nevoia sã vorbesc cu el. E perfect. Într-adevãr perfect. E isteț, talentat, foarte simpatic și un romantic incurabil. Nu vreau sã cred cã sper prea mult. E prea devreme sã începem cu grijile inexplicabile de care nu ne pasã oricum. Ce va fi, va fi, right? Nu-mi fac griji. Nu vreau sã mã arunc iarãși cu capul înainte. Dar cum se poate sã mã farmece atât de repede? Pun pariu cã nici n-a observat cât de mult îl admir. Aș da orice sã-l pot vedea zilnic zâmbind.  Nu vreau sã pierd ce am acum. Nu vreau sã afle ce simt. Nu vreau sã afle vreodatã. Vreau sã fim prieteni și așa sã rãmânem mereu. M-am sãturat de vechile povești cu 'final fericit', 'cavaleri și prințese', 'finaluri triste sau vagi'..
   Nu trebuie sã ne certãm, sã plângem, sã țipãm, sã ne urâm, sã trecem prin toate. Putem rãmâne așa.
Asigurã-te cã nu vom trece de limitã și nu te voi înlocui.





We don't need to say goodbye. 
We don't need to fight and cry.


~♥.


miercuri, 5 octombrie 2011

'Simpathy, where have you gone?'

        Am hotărât să las dragostea deoparte. Voi avea timp să-mi schimb hotărârea, dar asta e, am decis că nu mai vreau dragoste, cel puțin pentru acum. Pentru cã mã simt de parcã tot aștept un rãspuns care nu va veni niciodatã. Așa cã, oricât de mult l-aș prețui, n-are importanțã. Prefer sa nu-i mai spun nimic decât sã ajung sã mã evite.
     Când părăsești pe cineva, nu iese mereu așa cum îți propui.
     Când începi o relație, nu te gândești la cum se va sfârși.  Dar știm că totul începe să meargă prost când începem să ne gândim la cum se va sf
ârși. 
     Atunci.. când spunem "nu există iubire", nu mai este acolo dragostea ? Crezi ?  Și unde s-a dus ? Dragostea este ceva material care poate fi pierdut sau uitat în buzunarul de la sacou sau într-un bar? Iubirea nu dispare, va fi mereu acolo, pentru a oferi fericire sau emoții. Chiar dacã nu ne dãm seama. Dacă spui că "nu există dragoste", înseamnă că n-a existat vreodată. 

~♥.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Sorry Eminem..I am afraid.


     Drumul spre gară parcă l-am alergat. Prea repede parcă l-am parcurs. Zâmbeam privindu-te.
Îţi mai aduci aminte când îmi spuneai că suntem "la pachet" iar eu tăceam, privindu-te? Te admiram..mereu o fac.  Câtă stabilitate, câtă speranţă şi complexitate într-o singură persoană.. Şi toţi aceşti ani nu am vrut decât să vezi în mine un sprijin când îţi pierzi şi ultima speranţă. Am vrut să fiu puternică. Am fost acolo, fie că ai avut sau nu nevoie de mine.
       Nu pot sta cu gândul că mi-e dor de tine. Vreau să ştiu că vei fi acolo să mă faci să zâmbesc. Doar văzându-te, îmi schimbi starea. E incredibil câte poate schimba o persoană la tine fără să vrea. Astfel, dragostea şi admiraţia cresc.
       Ştii că nu sunt bună la a spune cuiva că-mi va fi dor de el/ea. Şi nici nu suportam plecările, despărţirile. Dar am ajuns să mă obişnuiesc cu toate. Cu timpul, învăţăm să ne luăm rămas-bun de la unele amintiri.
       De aceea te rog să te gândeşti la mine, ca la întoarcere, primul lucru pe care vei vrea să-l revezi să fiu eu. Da..tot egoistă am rămas. Dar sper că amintirile noastre să cântărească mult şi  pentru tine. Pentru ca prietenia noastră să reziste. De fiecare datã când pleci, 
ştiu că nu mă uiţi. 
       Am trecut prin multe împreună şi nu pot decât să mă gândesc la tine. La noi.
      Ştiu că eşti pe punctul de a pleca. Ai urcat în tren şi ţi-ai făcut loc până la un geam care dă spre mine. Îmi vine să închid ochii gândundu-mă la faptul că pleci şi nu ştiu sigur când te voi revedea. Dar ştiu că nu vei fi acolo lângã mine 'holbându-te', întrebându-mă ce am păţit, luându-mă-n braţe, făcându-mă să mă jenez şi de mine însămi. N-am vrut niciodată să fiu cea slabă. Însă am fost. Am o stare de am impresia că am să plâng. N-o fac. Nu mai pot plânge ca înainte.  M-am schimbat. Vezi? Am crescut..m-am schimbat în bine. Timida..sensibila..dramatica eu s-a dus.
      Îmi rămâne privirea aţintită spre al cinci-lea geam. Imediat ce trenul pleacă, o iau la goană. Amintirile mă năpădesc şi nu mai suport nimic din ce am în jur. Drumul spre casă pare nesfârşit fără tine.




Cu drag, vecina. :)


~♥.

luni, 19 septembrie 2011

Erai frumoasă acum 24 de ore

      Ştii cât de mult te iubeam când erai rece? Mi se părea că eşti mai frumoasă. În fiecare moment al zilei puteam să ies, să te admir, să te simt. Erai minunată! Îmi pare rău că te-ai schimbat atât de mult. Unii ar spune că era şi timpul să faci o schimbare în bine. Eu spun că acum 24 de ore erai mult mai frumoasă. Prin fiecare mişcare, în fiecare secundă erai mult mai aproape de starea mea. Asta m-a apropiat şi mai mult de tine. Plângeai când mie îmi venea să plâng, te dezlănţuiai atunci când eu eram nervoasă şi puteam să cred că eşti în stare să ucizi repede, aşa cum eu aş fi făcut.  
      Te ador, toamnã. Îmi pari mai ales tristă, dar extrem de frumoasă.  
      Oamenii de obicei îţi reproşează diverse, dar eu ştiu că eşti încăpăţânată şi faci tot ce vrei tu. Din fericire, nimeni nu te poate controla. Eşti independentă şi nici măcar n-ai nevoie de vreun iubit. Dacă n-ar suna ciudat, aş spune că eşti o femeie independentă. Dar e ciudat… 
…să vorbeşti despre vreme ca şi când ar fi o persoană.


-W


~♥.

luni, 12 septembrie 2011

Cum îţi dai seama cât iubeşti ?

        Ştiu că tu, ăsta care citeşti, deja te-ai aşezat comod pe scaun pentru că te consideri un expert în joaca de-a iubirea. Sigur cunoşti sentimentul şi simptomele: molii în stomac, lipsa poftei de mâncare/ foame inexplicabilă. Ca un fel de sarcină… şi de cele mai multe ori e nedorită. Ba mai mult, apar şi greţurile la un moment dat.
      Dar… când îţi dai seama c-ai ajuns în punctul când poţi să spui: “Da draga mea/ dragul meu, azi te iubesc mai mult ca ieri” sau “Draga mea/ dragul meu, mă plictiseşti şi nu te mai iubesc” ???
       Când eşti într-o relaţie de obicei cauţi vrãjeli care mai de care pentru partener. Dar adevărul e că poţi preţui o relaţie abia după despărţire. Atunci vin toate regretele şi e momentul când îţi cam dai seama cât ai ţinut la ăla lângă care ai frecat menta săptămâni/ luni/ ani fiind un insensibil, că doar nu te-a părăsit de bun ce erai.
Şi totuşi, cum poţi să-ţi dai seama de sentimentele pe care le ai atunci când eşti într-o relaţie? Pur şi simplu te obişnuieşti cu situaţia şi uiţi să ai grijă de cel de lângă tine, aşa cum făceai în primele săptămâni sau luni de relaţie. Parcă – parcă se instalează monotonia, nu?
      Aşa că am o dilemă: cum îţi dai seama cât de mult iubeşti înainte de despărţire, pentru că după, evident, e prea târziu?



-W.


~♥.

vineri, 9 septembrie 2011

Titludepostare (:

       Ştii cum e când ai o stare de n-ai chef de nimic şi habar n-ai de ce? Exact aşa mă simt eu acum. Ok, orice stare porneşte de la ceva. Dar eu nu vreau decât sã uit. Sã uit de tot.. Sã plec într-un loc în care nu mã cunoaşte nimeni, unde n-am niciun trecut greţos. M-am plictisit să mă întrebe toată lumea ce am şi eu să spun "nimic", iar ei să-şi imagineze la ce mă gândesc şi la ce s-ar fi putut întâmpla în trecutul meu apropiat. N-am distrus maşina nimănui; n-am rămas însărcinată; n-am fumat iarbă; n-am rămas repetentă; nu i-am scos ochii tipei care mă tot freacă la melodie de câteva săptămâni încoace. Nu ! Sunt tot eu.. cu o stare greu de descris. 
       M-am dus în bucătărie şi mi-am făcut un gin tonic. Ce naşpa e chestia asta. Prima înghiţitură mi-a adus un flashback de acum trei zile cu mine vomitându-mi [aproape] şi stomacul la trei noaptea, drept pentru care am vărsat restul paharului în chiuvetă. Apoi, dintr-un impuls de moment, am luat toată sticla de Gordon şi am vărsat-o şi pe ea în chiuvetă, urmărind-o apoi cu detergent de vase până când chiuveta n-a mai mirosit decât a mere verzi. 
        Acum sunt gata să jelesc în pat. Să mă uit pe pereţi. Şi [poate] să şi dorm. 


-W


~♥.

vineri, 26 august 2011

Endless dream.

  Te rog, ignoră ochii mei morţi,
 Am intrat într-o lume mai mică decât a ta. 
Şase metri în subteran,  
Un sicriu care încă stă,  
Şi o înmormântare care nu vine niciodată.    


Venele mele au devenit sârmă ghimpată, 
 Pielea, zid de oţel, 
 Şi am fost prinsă în interiorul meu.  
O închisoare de ruşine.


~♥.

marți, 23 august 2011

Give it time.



sâmbătă, 30 iulie 2011

Perfection.

  Zâmbetul lui fraudulos şi oasele ei proeminente,
 Un cadavru ambulant, fără a fi nevoie,
 Doar un singur măr pe zi şi aerul pe care-l respiră.
 Vine unul şi vin toţi ca să vadă dacă e bine,
 Încercând întotdeauna să acopere semnele de boală de ochii lor orbi.
 Sufletul îi dansează în declin, dar
 Corpul nu mai poate rezista la trădările constante.
 Ca strălucirea cărbunilor cu care vântul se hrăneşte
 Flacăra de ispită care-i curge prin vene
 Varietatea de simptome de foame atât de greu de definit,
 Toate în mintea ei.
 El îi aude vocea, deşi încet la început,
 Încearcă s-o ignore, dar o aude atât de puternic,
 Capul începe să-l doară.
 Disperare.
 Nu mai are control.
 
 Ea ascultă cu atenţie şi îi da crezare,
 Dar nu ştie cum să schimbe durerea.
 Ea închide uşa, cu mintea la el.
 Se prăbuşeşte în camera ei şi închide ochii.
 Trage pătura peste ea. Încearcă să se încălzească.
 Dar în seara asta nu e de dormit, căci corpul nu-i mai rezistă.
 Se uită-n oglindă şi vede. Ce vede ?
 Morbid, dezgustător şi nebuneşte,
 Vede obezitate.
 Chiar dacă aceasta-i vechea imagine, de mult trecută,
 Deşi şi-a atins scopul.
 În cele din urmă se prăbuşeşte, fără ca cineva s-o vadă.
 Nu-i nici un drum din cărămizi galbene,
 Nu există nicio Alice a minunilor,
 Iar iepurele s-a grăbit atât de tare, încât a uitat că ea există.
 Nimeni n-o mai poate auzi strigând.
 Şi deşi într-un moment se linişteşte, închide ochii 
 Sperând că n-o va vedea nimeni în această stare de nedescris.
 Poţi vedea doar o lumină ce decolorează tot ce-i în jur.
 Nici ''acasă'' nu mai există.


~♥.

marți, 26 iulie 2011

Starving.



  Înfometarea aduce durere.
                                                         Durerea nu mă face să mă simt bine.   
 Dar sunt gata să comit crime.    
Îmi ucid mereu apetitul.      


 Oasele încep să mi se vadă din ce în ce mai mult prin trupul meu palid.      


 Lacrimi de disperare cad pe obrazul meu.    
A muri de foame. 
O nouă tehnică de sinucidere?    
Dacă e aşa..e una lentă şi dureroasă.    
Cu fiecare zi tot mai invizibilă voi deveni.  
  Psihotic atunci când râd, cu dezgust faţă de mine.   
 Ştiu că sunt bolnavă, dar aleg să mor.    


  Doare mai tare să mă privesc în oglindă decât să nu mănânc. 

~♥.

vineri, 22 iulie 2011

I love you with all my boobs.

~♥.

sâmbătă, 16 iulie 2011

Is this what they call frustration ?


       Poate o parte din mine n-avea nevoie decât să ştie că este ea fericită. Poate fericirea mea depinde de alţii.
 Însă sunt dezamăgită de mine. Nu pot fi fericită pe ''picioarele mele'' ? N-o să am niciodată motivele mele să fiu fericită ? Nu pot fi bine având şi eu pe cineva care să mă facă să zâmbesc ?
 E adevărat, când nu sunt bine să-mi revin singură.
 Vreau să pot zâmbi fără să mă abţin din plâns.
 Sunt prea egoistă ? Da. Sunt. Dar din punctul ăsta de vedere sunt egoistă ? Îmi doresc prea mult să fiu fericită datorită mie şi nu ei ?
 Vreau să mă ajut singură. Să stau mândră, zâmbitoare, pe picioarele mele. Chiar dacă asta înseamnă să mai şi cad. Am să mă ridic. Am să mă obişnuiesc.
 Nu sunt invidioasă. Nu. Nicidecum.
 Nu aş vrea să fiu în locul ei. N-aş vrea să-i fur fericirea. Faptul că este fericită mă face să mă simt mult mai bine. De parcă i-aş trăi chiar eu fericirea. Pentru că ştiu cum se simte..şi nu-i sentiment mai frumos decât acea euforie specifică dragostei, gândul că începe să-l uite pe cel ce a învăţat-o să sufere.
 Însă..simt un gol. Îmi vine să zâmbesc. Într-o clipă îmi vine să plâng. Îmi vine să urlu. Vreau să vomit. Vreau să dau înapoi. Nu..nu se mai poate.
 Ia-mă-n braţe..îndură-mi strigătele de durere.. Ţine-mă strâns în braţe şi nu-mi da drumul, altfel voi cădea. Şi nu mă voi mai ridica o vreme. Parcă mor..parcă simt deja cum mi se albeşte pielea, începe să mi se facă frig. Mi-e somn. Zâmbesc. Ce-i cu mine ?! Simt că mă priveşti.. Aud o sirenă. O fi vreo salvare ? Sunt pe stradă ? Nu ştiu..
 Nu-ţi fie milă. N-am nevoie de simpatia ta. Aşa am crescut, aşa voi fi. Să nu-mi plângi de milă şi doar irişi să-mi aduci.
 Îţi va fi dor de mine. Aşa că nu te sfii să-mi spui tot ce-ţi trece prin cap. Nu minţi..ştii că îţi citesc minciunile. Nu-ţi spun când ştiu că minţi. Dar simţi ruşinea. Ştii că nu merită să mă minţi, ştii că-mi pasă prea mult.



~♥.

luni, 11 iulie 2011

Still alive.


 Am lăsat norii să plângă pentru mine în timp ce-mi ştergeam ochii cu mânecile. 
 Cerul e plin de negru şi gri.
  
 Văd o baltă formată în jurul meu.  
 Îmi trece prin minte.. Are o valoare mai mare decât mine. 
 Simt din ce în ce mai multe picături ce lovesc trupul meu.
 ...(simt)... 
  
 Azi am plâns. 
 Vreau doar să zâmbesc. 
 Greu... 
 ...(trăiesc)... 

~♥.

joi, 7 iulie 2011

Scared of chasing nothing..


 Nu e vorba că nu eşti important dacă eşti singur, nu. În niciun caz. Cred că niciodată nu poţi şti ce vrei de la cel de lângă tine până afli ce vrei de la tine însăţi. Când singura persoană de care depinzi eşti tu. Ştiu [prea] multe persoane care sunt în relaţii pentru că nu vor să fie singuri, şi nu pentru că într-adevăr iubesc acea persoană. Şi e trist. 
Sunt mândră să spun că am avut probleme cu 'singuratatea' şi nu mi-e frică de ea. Nu mi-e frică de independenţă şi nu mi-e frică de mine. Sunt mândră să spun că am devenit mai puternică pentru că am avut atâta timp să mă gândesc, să ţin cont de de tot ce mă înconjoară.
  
      Dar uneori sunt prea obosită, mă satur să fiu singură. Mă satur să trebuiască să depind numai de mine. Ajung sã mă gândesc că am avut prea mult timp pentru mine. Am gândit prea mult. Mi-am făcut prea multe griji şi am încercat prea mult. Încep să gândesc prea logic şi să compar sentimente, întâmplări, astfel încât să ştiu ce să fac data viitoare, să ştiu cum să mă retrag ca un rac în cochilia lui. Deja o fac. Deja dau înapoi. Şi nu e bine. Cât va mai dura ? 
  
  Îmi pare imposibil..pentru că aşa am făcut să pară. Vreau magie. Vreau să simt iar intentisatea aceea care mă face să mă simt atât de ciudat, sentimentele pe care le uram, de care fugeam. Vreau scântei..artificii chiar. Vreau ceva nou. Vreau ceva care să mă facă să vreau mai mult. Ceva ce să mă facă să nu mai analizez toate prostiile din mine, să mă facă să uit. Nu cred că e posibil. Dar mi-e frică de aşteptarea asta care mă macină. Mi-e frică de faptul că iar vreau ceva ce nu voi primi. Cu fiecare zi devine tot mai greu să am încredere în mine. 

~♥.

miercuri, 6 iulie 2011

Fleurs avec des ailes.


  Ştii că vei plânge când el continuă să se 'holbeze' la tine fără motiv.
 Ştii că dacă vei fi tăcută pentru o vreme îşi va da seama.
 Ştii că te-ai îndrăgostit când e destul doar să-ţi zâmbească pentru a avea iar încredere în el.
 Mă urăsc pentru că sunt atât de egoistă, am devenit atât de răutăcioasă din cauza lui..mă gândesc prea mult la asta.  Prea egoistă. Prea posesivă. Prea geloasă. Not obsessive, but it just feels like he could change my whole life.
 
 Imaginează-ţi un loc frumos în care eşti înconjurat de natură, calm şi pace. Imaginează-ţi că mergi printre flori, copaci, cu fluturi cocoţaţi pe fiecare parte a corpului tău. Gândeşte-te că oricât de trist sau nesigur erai înainte, acum te simţi sigur şi securizat. Aproape suficient încât să renunţi la câteva lacrimi de fericire.
 
 Acum deschide ochii şi priveşte lumea pe care o ştii. Înţelegi marea diferenţă ? E un şoc să-ţi dai seama prin ce treci cu adevărat. Şi trebuie să înveţi să faci faţă.
 
 Cred că există mai mult în viaţa de zi cu zi decât pare. Gândeşte-te la locurile frumoase pe care le-ai vizitat în vise. Aceea este cu adevărat frumuseţea, adevărata realitate din spatele unei măşti oribile.
 
 Unii văd şi-l trăiesc neîncetat.
 Unii nu vor vedea.
 Unii nu au văzut adevărata frumuseţe.
 Unii văd chiar acum.


~♥.

duminică, 3 iulie 2011

Lluvia de verano.

        Am stat în ploaie, lăsând picăturile să-mi ude părul şi hainele. Am ajuns complet udă. Iarba sub picioarele mele a devenit rece şi netedă. Clipeam, evitând căderea picăturilor în ochi şi am observat că ploaia se răreşte. Mi-am ridicat privirea zâmbind.

        M-am întors şi i-am zâmbit în timp ce se rotea pe terenul noroios. Am sărit în aer, având pentru câteva secunde parte de o briză. Ploaia începe să cadă şi mai repede, dar nu ne răreşte dansul, ci îl transformă într-un vals.

       L-am privit zâmbind. Părul meu curgea ca un râu. Mâna mi-a coborât uşor de pe umărul lui, şi am ajuns să îl ţin de ambele mâini. Îl ţineam cu o tandreţe subtilă.

         Curând ploaia s-a rărit şi a devenit doar rouă peste întreg locul, iar dansul nostru a trebuit să ia într-adevăr sfârşit. Ai plecat..
        Sunt singură şi plouată în zona în care ne-am cunoscut. Iese soarele şi începe să-mi usuce obrajii. Am intrat în casă şi am căzut pe podea, incredibil de fericită.

 Pentru că va ploua din nou. Atunci voi crede şi eu. 



~♥.

duminică, 26 iunie 2011

To those crazy jealous girlfriends.


           Asta..e pentru fetele geloase. Trebuie să admit că sunt una dintre voi. Niciodată n-am vrut să fiu, nu m-am gândit că voi ajunge una, dar m-am îndrăgostit şi ştiu cum e să-l vezi pe cel pe care-l iubeşti cu fosta lui iubită. 
         Noaptea trecută mi-am lăsat emoţiile să facă ce vor din mine şi am simţit că înnebunesc când a îmbrăţişat-o.. a fost doar o îmbrăţişare, dar..ştiu că a avut un impact destul de mare. Nu înţeleg de ce devin atât de geloasă. E al meu, nu al ei şi ştiu asta. Iar el ştie ce simt şi încearcă să mă convingă că îl am doar pentru mine. Mă iubeşte. 
Dar e acel moment în care mă simt ca o copilă de nici 10 ani, care a fost prinsă făcând o tâmpenie de care îi este ruşine. Mă ia în braţe şi se joacă în părul meu. Îl iubesc atât de mult..şi totuşi mă port atât de urât când apare fosta lui iubită. M-a întrebat azi dimineaţă cum ar putea cineva care-l 'iubeşte' să se poarte atât de urât. N-am ştiut ce să-i răspund..dar acum ştiu. Este pentru că îl iubesc atât de mult şi nu vreau să-l văd vreodată în braţele altcuiva. Vreau să fie doar al meu, chiar şi pentru o perioadă. Deşi tind să fiu prea egoistă. 
         



~♥.

vineri, 24 iunie 2011

I just wanna talk to you about it.


         Sunt tristă. E o tristeţe caraghioasă, puţin exterioară, căci înăuntru nu mai e loc. Dar e o tristeţe adevărată. O tristeţe ca un zgomot de fundal. O tristeţe care nu încetează niciodată, care nu îmi lasă nicio secundă de odihnă. E o tristeţe care n-ar trebui să fie aici, care ar trebui înlocuită, şi deşi sunt obişnuită cu înlocuirea sentimentelor, pe acesta nu-l pot înlocui. Am speranţa zilei de mâine. Dar nu vreau să fie mâine.. Vreau un azi mai bun.    

  
         M-am hotărât să ies, să mă învelesesc. Evident, am tras de mine să mă îmbrac. M-am şi încălţat. Mi-am spus să nu plâng, să n-o fac pe mâţa plouată, pur şi simplu să aştept un moment de acalmie şi să fiu în stare să ies din casă. Nu trebuie decât să ies puţin, mi-am spus din nou, totul va trece ca o furtună, ca o ploaie torenţială, ca o sirenă de alarmă, ca o durere de dinţi, se va opri, va trece. Dar adevărul e că am petrecut toată ziua ghemuită pe canapea. 
  
        Nu mă simţeam deloc bine. Lui i-am spus că voi lua un Dolipran, că mi-e rău. Pe scurt, am luat o pastilă de Dolipran. Apoi, pe ascuns am mai luat cinci. Dar nu mi-a folosit la nimic. Tristeţea a trecut, dar în locul ei a apărut enervarea, aşa că iată-mă în biroul meu, agitată. Apoi mai e şi nodul ăsta în gât. Îl simt ca o minge de tenis, mă sufocă, am să deschid fereastra, dar e ca şi cum aş deschide cuptorul, îmi vine să mă arunc în căldura de afară. Toate mă apasă, cerul, norii, vecinii, maşinile, lumea celor vii,  tipul de jos care cântă de mama focului bamboleo, bambolea... 
  


~♥.
 
THE END.