' Credeam că știu ce e durerea .. dar m-am înșelat. '
Îmi vine să plâng, dar mă faci să râd. Te privesc și mă simt copleșită. Este ca și cum ai ști ceva ce nu ți-am spus, ceva ce știu că nu schimbă nimic, ceva interzis și otrăvit, pe care n-ar trebui să-l știe nimeni. Încerc să descifrez modul atât de simplu și admirabil prin care îmi tai respirația de fiecare dată când te privesc.
Nu mai vreau să-mi fie frică.
Vreau să-ți spun cât de mult țin la tine. În așa fel încât să nu ți se pară exagerat, sau că e prea puțin, așa încât să nu pară o joacă de copii, o glumă proastă, astfel încât să nu pară doar câteva cuvinte fără însemnătate, puse unul lângă altul și rostite fără vreun scop anume. Dar nu știu cum. Cum să-ți spun cât te apreciez și să sune cum trebuie..? Vreau să văd cum colțurile buzelor tale se ridică, formând zâmbetul pe care-l ador. Simt nevoia să-ți spun, deși este evident. Dar uneori am impresia că ' te plac ' nu este deajuns.
~♥.
