Short one.

          Nu simt nimic, nu. Ia te uită, ceva mi-a picurat pe obraz. Plouă ? Nu. Nu plouă. Plâng. Sunt lacrimi fine, economice şi discrete sau care încearcă să fie astfel pentru ca apoi să se pornească în forţă. E aşa de ciudată durerea asta care nu doare. E ca suferinţa altcuiva. Poate e o suferinţă mai veche sau o suferinţă care stă să vină, o suferinţă care mă aşteaptă, iar eu încă nu ştiu nimic. În orice caz, sunt providenţiale lacrimile astea. Sunt norocul meu, lacrimile astea fără durere care mă îneacă - era şi timpul.
           Dar îţi mulţumesc că m-ai luat în braţe. Nu-mi doresc nimic mai mult decât ceea ce am. Defapt..poate..îmi doresc să nu se schimbe nimic..să nu te pierd.
    Gata. Mă opresc. Prea multe gânduri.
 
              
~♥.