Top

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Let your love show.


   Când eram mică visam să trăiesc povești cu prinți și cai albi, cu palate și zâmbete. Credeam că voi avea o viață romantică.
    Așa am ajuns să sufăr și să pun suflet, să exagerez. Credeam că viața mi se va sfârși dacă nu voi fi înconjurată mereu de oameni. Însă nu știam că voi fi nefericită doar atâta timp cât nu zâmbesc. Aș fi putut să mă bucur de fiecare lucru, cât de mic, aș fi putut să zâmbesc cât de mult aș fi vrut, să râd și să dansez în loc să-mi plâng de milă. Nu-i niciun prinț pe cal alb care să vină să mă salveze, să mă facă să zâmbesc. Însă nu vedeam toate astea.
     Totuși, e bine că am fost tristă o vreme, deși am dezamăgit multe persoane apropiate. Regret și..mi-e cam rușine de mine. Însă nu pot schimba nimic. Nu vedeam cât de frumos este să trăiești defapt.
    M-am schimbat extrem de mult, și încă mă schimb tot mai mult pe zi ce trece.
   
    Și am ajuns să nu mai văd relațiile atât de dramatice.
    Am ajuns să văd totul la rece, să mă obișnuiesc cu toți băieții care-și încearcă norocul. Mai greu e să las garda jos acum. Îmi place că am puterea să spun că nu depind de nimeni și nimic. N-am nevoie de un băiat să spun că sunt fericită. Ar fi drăguț să fiu cu vreun băiat la care țin, dar fie că merge, fie că nu, asta este. Până la urmă, dacă am fost fericită înainte să-l întâlnesc, voi fi zâmbăreață și fără să fiu cu el.
 Nu sunt vreo ipocrită. Ajung să pun suflet, încă sunt eu, Cătă aia mică, zâmbăreață, sensibilă, care se atașează de orice și oricine...atâta timp cât merită. Mai mult sau mai puțin, tot îmi pasă, nu pot nega. Însă nu mai las să se vadă toate punctele slabe, acum pot să-mi port singură de grijă. Nu mă mai interesează atât de mult ce impresie fac.
    Am fost întrebată dacă văd lucrurile atât de emoțional, cum le scriu pe blog. Depinde la ce te referi prin "emoțional". Trăiesc momentul, emoția, lacrimile etc. Dar nu rămân setată pe un anumit sentiment. Postările mele sunt cuvinte ce descriu sentimente, dar dacă vreun băiat îmi " frânge inima " n-o să mă vezi deprimatã, închisă în casă, încercând să fac vreo tâmpenie. Am realizat că multe persoane cred că încă sunt așa. Îmi pare rău să aud asta. Dar presupun că odată cu timpul, părerile se vor schimba.
     Poate am înnebunit...dar m-am obișnuit să fiu rănită. Nu mai văd sfârșitul relației ca pe un sfârșit de drum. 



~♥.


10 păreri:

S :]. spunea...

Si ziceai ca n-o sa-ti iasa.. :P

vadimb spunea...

unele povesti trebuie corectate...
dupa parerea mea, unele sunt mai degraba daunatoare, deoarece toti cei "buni" sunt directi si nu-si controleaza emotiile...
in realitate succesul/fericirea este de partea celor care nu spun nimic despre ceea ce simt...
sigur nu am fost inteles aici -- totusi cred ca este mai bine daca am spus si asa
poate o sa vedeti mai tarziu exemple (modele -- altele decat cele din povesti) si se va intelege...

mult succes in continuare:)))

Cãtã. spunea...

adica e gresit sa scriu ce simt. /:)

vadimb spunea...

nu e gresit, nu are cum sa fie... sugerez doar ca ai sa intelegi mai tarziu (daca nu deja) ca exista metode mai "puternice"... (simt ca am multe de spus, dar nu stiu cum sa fac sa nu par aiurea pt ca eu deja sunt format intr-un fel...)

Cãtã. spunea...

Eu ma refeream la faptul ca e mai usor sa treci peste relatii daca realizezi ca sa traiesti nu inseamna sa ai iubit/a

vadimb spunea...

nu trebuie sa treci *peste*...
trebuie sa rezolvi situatia, de orice natura ar fi ea -- sa scoti un rezultat, chiar daca este neplacut/trist -- mai putine scuze si... nu lasa sa ramana "final deschis"

btw: mie-mi vine usor sa vb :))) dar la fapte nici eu nu-s asa de ferm...

Cãtã. spunea...

da, dar chiar si cand ajungi sa ai un rezultat, e greu s ate impaci cu el. :P

Cãtã. spunea...

sa* :">

vadimb spunea...

ahh... asa-i

Maia spunea...

e'n regula>;d<

Trimiteți un comentariu

 
THE END.