Jalnic.. Câtă vulnerabilitate.. cum pot lăsa garda jos atât de ușor în preajma lui?! De ce nu pot înțelege sentimentul ce mă cuprinde..? Parcă mii de molii încearcă să-și ia zborul dinăuntrul meu. Și atâtea gânduri ce mă apasă, întrebări ce parcă nu mă lasă să-mi văd mai departe de viață, de tot ce mă înconjoară. Parcă doar pe el l-aș avea. Curiozitatea asta, dorința de a trece peste, dar simt că nu voi putea uita dacă nu primesc răspunsuri.
Stau și mă gândesc.. de ce el, nu pricep.. Și de ce tocmai acum, când știu că n-are rost?!
Și dacă stai să te gândești, așa e după... "prima dragoste". Parcă înainte de asta, nu-ți poți aminti multe. Nu știam că pot gândi așa, nu știam că pot simți euforie când îmi zâmbește. Nu pot spune exact ce simt. Nu pot explica, dar oricât de mult am stat împreună, oricât de bine ne e ca prieteni, încă mai e.. curiozitatea aia, știi cum e, când te întrebi " cum ar fi dacă...? "
Nu știu ce îmi va aduce vara asta, dar simt că trebuie să mă adun, să fiu puternică și să nu mă gândesc prea mult la consecințe. Până la urmă, nu mai am nimic de pierdut.
~♥.
6 păreri:
Exact
Prea bine:X
Chiar de ai sa primeşti răspunsurile dorite tot ai să te mai gândeşti la el şi poate la un moment dat ai să realizezi că nu ai nevoie de aceste răspunsuri fiindcă ele nu şterg din durere, dezamăgire, tristeţă
@Afrodita: Într-adevăr. Dar până atunci... cu atât rămân.
Parcă îmi văd sentimentele în oglindă...
E greu cu dragostea,şi nu cred că este cineva să mă contrazică...
E imposibil sã te contrazicã cineva în legãturã cu aşa ceva. :)
Trimiteți un comentariu