Mi-e ciudă. E genul ăla de ciudă care mă macină pe dinăuntru şi simt că mă distruge foarte, foarte încet. Mi-e ciudă că nu spun că-mi pare rău atunci când trebuie, nu spun ce gândesc la timp, dar o fac când...nu e necesar. Am avut destul timp pentru a mă schimba, pentru a-mi da seama exact unde am greşit.
Mi-e ciudă că nu am mai vorbit de ceva vreme şi mi-e dor.
Mi-e ciudă că nu am avut răbdare, că nu m-am abţinut şi m-am grăbit. Ar fi fost altfel, şi nimeni nu ne-ar mai fi judecat.
Când atâţia îmi cer o şansă sau o a doua, nu pot să mă gândesc decât la tine. Nu eşti prost. Eşti doar leneş. Şi nu eşti "doar un alt băiat". Vroiam doar să ştiu că-ţi pasă. E ciudat să ne prostim aşa, nu crezi? " ţin atât de mult la tine.." şi la ceva timp după, mă gândesc.. dacă ţineam aşa de mult unul la celălalt, de ce m-am enervat aşa de la o prostie, şi cum de ne-am despărţit aşa de uşor, de parcă nici nu conta?
Abia acum mă gândesc la asta. Ciudat, nu ?
Mi-e ciudă că ai o părere greşită. Îmi este ciudă că te enervezi prea repede, mi-e aiurea să-ţi vorbesc când eşti aşa.
Mi-e ciudă că mi-e dor. Nu în sensul de " hai să fim împreuna, hai să ne ţinem de mână ". Nu. Mi-e dor de tine. Pur şi simplu. N-am ştiut să-mi cer scuze la timp şi regret acest lucru. Dar...doar acest lucru. Nimic altceva.
Şi asta e, bre'. ştiu. E doar o altă relaţie, nu e mare lucru, aşa cum crede lumea. Nici măcar eu nu pot gândi aşa în privinţa ta. E doar faptul că ştiu că nu s-ar fi terminat aşa dacă am fi ştiut să iertam, să avem răbdare şi să trecem peste. Pentru că mi-a păsat cam mult.
~♥.
Mi-e ciudă că nu am mai vorbit de ceva vreme şi mi-e dor.
Mi-e ciudă că nu am avut răbdare, că nu m-am abţinut şi m-am grăbit. Ar fi fost altfel, şi nimeni nu ne-ar mai fi judecat.
Când atâţia îmi cer o şansă sau o a doua, nu pot să mă gândesc decât la tine. Nu eşti prost. Eşti doar leneş. Şi nu eşti "doar un alt băiat". Vroiam doar să ştiu că-ţi pasă. E ciudat să ne prostim aşa, nu crezi? " ţin atât de mult la tine.." şi la ceva timp după, mă gândesc.. dacă ţineam aşa de mult unul la celălalt, de ce m-am enervat aşa de la o prostie, şi cum de ne-am despărţit aşa de uşor, de parcă nici nu conta?
Abia acum mă gândesc la asta. Ciudat, nu ?
Mi-e ciudă că ai o părere greşită. Îmi este ciudă că te enervezi prea repede, mi-e aiurea să-ţi vorbesc când eşti aşa.
Mi-e ciudă că mi-e dor. Nu în sensul de " hai să fim împreuna, hai să ne ţinem de mână ". Nu. Mi-e dor de tine. Pur şi simplu. N-am ştiut să-mi cer scuze la timp şi regret acest lucru. Dar...doar acest lucru. Nimic altceva.
Şi asta e, bre'. ştiu. E doar o altă relaţie, nu e mare lucru, aşa cum crede lumea. Nici măcar eu nu pot gândi aşa în privinţa ta. E doar faptul că ştiu că nu s-ar fi terminat aşa dacă am fi ştiut să iertam, să avem răbdare şi să trecem peste. Pentru că mi-a păsat cam mult.
~♥.
5 păreri:
incep sa ma satur sa ma vad scrisa in asa multe postari. ale altora, nicicum ale mele. eu parca n-am curaj sa o fac. mi-e ciudat, parca astept pe altii sa traiasca asa ceva, sa nu ma simt singura in asta macar.
e chiar frumos cand si altii iti cunosc starea, te face sa ii simti asa... aproape, conectati parca.
Aww, să ştii că aşa e ! Deobicei asta mă face să dau follow la bloguri, când chiar simt că..ceea ce scrie acea persoană este adevărat.
Mă bucur mult că încă-mi citeşti blogul ! Trebuie să spun că al tău este..mult mai plin de sentiment şi muncă, te admir pentru cum scrii şi cum întreţii imaginea blogului !
Mi-a plăcut de prima oară blogul tău,dar nu mă regăseam de multe ori în postările tale...dar iată că timpurile se schimbă şi în sfârşit înţeleg...
Ma bucur mult, sper doar să nu te plictiseşti citind :D
Sincer nu cred că mă voi plictisi vreoadată citindu-ţi postările.Sunt pline de înţelesuri şi sentimente...încep să mă regăsesc în postări şi astfel nu pot să mă plictisesc.
Trimiteți un comentariu