De ce eu? Ce-am făcut să mă urăşti atât de mult? Ştii mereu cum să mă faci să fiu nesigură pe mine. Îmi iei prieteni, îmi dai înapoi amici. Când am nevoie de ceva, oricât de mult îmi doresc, nu primesc. Niciodată. Ce mi-ai promis, nu mi-ai dat. Am sperat, am iubit şi am riscat tot ce aveam, ca la un joc de poker. Se pare că am pariat pe mâna greşită. Dar e de parcă s-ar tot repeta jocul. Chiar atunci când cred că se sfârşeşte, când nu se întamplă altceva decât să pierd, când sper ca măcar să o pot lua de la capăt, să încerc iarăşi, continui să pierd. Déjà vu? Tot ce primesc, iei înapoi dintr-o dată şi mă laşi singură. Mă simt de parcă mă împietreşti şi mă pui într-o cutie. Te urăsc. Nu ai pic de milă. Măcar de aş şti că plătesc pentru ceva ce am făcut, dar nu e aşa.. mi-am îndreptat fiecare greşeală, deşi m-a costat poate demnitatea pentru unele. Iar pentru ce nu am putut fi iertată, am regretat oricum. Nu au fost greşeli mari, ca să merit toate astea.
Am iertat, am dăruit şi am zâmbit ca să ascund tot ce simţeam, aşa cum am făcut mereu, aşa cum m-ai învăţat. Nu e corect. Se întamplă toate de-a-ndoaselea. Chiar eşti aiurea, dragă karma.
~♥.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu