Love shaped me.

~♥.

Instability.

        Uneori este atât de greu să definesc sentimente..
       Am încercat să vorbesc cu diverse persoane, să mai fac să treacă timpul. Am încercat să desenez, să scriu, să ascult muzică. Acelaşi sentiment mă macină. Cum îi spune..? Nu pot să-l înţeleg rostul, să-i ghicesc numele. Prin puzzle-ul ideilor încerc să-i găsesc rădăcinile. Să-i desluşesc sensul şi motivul. Degeaba. E doar un amalgam de senzaţii şi gânduri. Emoţie? Nu. Nu e asta. Euforie? Nu, nu am motiv. Dacă stau să mă gândesc, găsesc mai multe motive pentru a plânge decât pentru a fi euforică. Mă gândesc din nou la tine. Eşti tu de vină oare pentru sentimentul ce-mi frânge inima? Hm. Chiar nu ştiu 
De ce nu pot să-l definesc? Devin nostalgică. Îmi amintesc iar de trecut. Tot felul de imagini îmi umple mintea. Simt inspiraţie. Însă nu am răbdare să fac nimic. 
Nu simt foame, nu simt oboseală. Nu mă pot mişca de pe scaun. 
Nu ştiu ce să fac, vreau să încerc atât de multe, nu ştiu cu ce să încep. 
Mi-e frică. 
Sunt confuză. 
Nu ştiu cui să spun. 
Ce am păţit? Nu ştiu. Nu mai ştiu nimic. Nu mai sunt sigură de nimic. Simt că înnebunesc.
      Gata. Simt.. nelinişte. Una greu de definit, greu de stăpânit. Agitaţia asta îmi umple întregul corp. Inima-mi bate nebuneşte. Mi-e dor de tine si parca tresar la acest gand. Agitaţie este numele ce-l căutam.
     Ce ar putea urma, ce s-ar putea întâmpla? Mi-e frică să nu te pierd.



~♥.

Wishful thinker.

        Încă mai ţin minte atmosfera, priveliştea, sentimentele.. Tot. Ferestrele cu design vechi ce aveau vedere spre pădure. Paturile dezordonate. Parcă am fi petrecut săptămâni întregi acolo. Sunt atâtea imagini pe care nu le pot uita.. Nu aş avea timp să le descriu pe toate.
       Muzica ce-o ascultam împreună încă îmi aduce aminte de tine atunci când dau drumul la playlist.
       În ochii tăi puteam vedea atâta indiferenţă, dar undeva, ascunse, erau sentimente profunde pe care nu le puteam desluşi. Aş fi putut spune că erai trist, melancolic. Şi chiar de ai fi fost, n-ai fi zis un cuvânt despre asta.
       N-aş vrea vreodată să ştiu că eşti nefericit. Şi chiar credeam că atunci când îţi doreşti ceva, faci orice să-ţi atingi scopul. Chiar credeam că nu vei renunţa la o persoană de îndată ce te-ai ataşat de ea. Mi-ai promis că nu vei uita. Ar fi trebuit să-mi dau seama cât de mult urma să mă doară.
        Poate nici nu ştiu exact ce simt.. tot ce pot spune este că mi-e dor de tine. Mi-e dor să mă ţii de mână. Mi-e dor să ştiu că mereu mă cauţi în mulţime. Îmi lipsesc şi micile flirturi. Poate m-aş simţi mai bine doar să te văd. Nu vreau să plâng, sunt fericită că te-am întâlnit. Nu trăiesc doar cu gândul la amintiri. Dar mi-e frică să-ţi spun tot ce gândesc. Mi-e teamă de ce ai putea crede. E păcat.. am sperat prea mult la ceva ce a durat prea puţin. 


~♥.