Top

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Instability.

        Uneori este atât de greu să definesc sentimente..
       Am încercat să vorbesc cu diverse persoane, să mai fac să treacă timpul. Am încercat să desenez, să scriu, să ascult muzică. Acelaşi sentiment mă macină. Cum îi spune..? Nu pot să-l înţeleg rostul, să-i ghicesc numele. Prin puzzle-ul ideilor încerc să-i găsesc rădăcinile. Să-i desluşesc sensul şi motivul. Degeaba. E doar un amalgam de senzaţii şi gânduri. Emoţie? Nu. Nu e asta. Euforie? Nu, nu am motiv. Dacă stau să mă gândesc, găsesc mai multe motive pentru a plânge decât pentru a fi euforică. Mă gândesc din nou la tine. Eşti tu de vină oare pentru sentimentul ce-mi frânge inima? Hm. Chiar nu ştiu 

De ce nu pot să-l definesc? Devin nostalgică. Îmi amintesc iar de trecut. Tot felul de imagini îmi umple mintea. Simt inspiraţie. Însă nu am răbdare să fac nimic. 
Nu simt foame, nu simt oboseală. Nu mă pot mişca de pe scaun. 
Nu ştiu ce să fac, vreau să încerc atât de multe, nu ştiu cu ce să încep. 
Mi-e frică. 
Sunt confuză. 
Nu ştiu cui să spun. 
Ce am păţit? Nu ştiu. Nu mai ştiu nimic. Nu mai sunt sigură de nimic. Simt că înnebunesc.
      Gata. Simt.. nelinişte. Una greu de definit, greu de stăpânit. Agitaţia asta îmi umple întregul corp. Inima-mi bate nebuneşte. Mi-e dor de tine si parca tresar la acest gand. Agitaţie este numele ce-l căutam.

     Ce ar putea urma, ce s-ar putea întâmpla? Mi-e frică să nu te pierd.



~♥.

2 păreri:

Meg spunea...

Ultima fraza..

Cătă. spunea...

Da, cred ca ala este apogeul unei stari de genul acesta de multe ori. :))

Trimiteți un comentariu

 
THE END.