Legea efectului

       Viața este cușca lui Thorndike. Absolutul din afara ei reprezintă nevoia mea. Cam mult pentru a cuprinde cu un corp atât de mic, ai spune, nu?

Ei bine, tind spre neatins; spre neajuns. Spre ceea ce este dincolo de viață și mai presus de ea. Și poate de fapt mă întind spre nicăieri; dar pornesc spre ceea ce râvnesc oricum și asta ar trebui să fie de ajuns.

Eu? Eu sunt pisica lui Thorndike. Și singura foame pe care o simt este cea de infinit.

                                                    ~♥.

Te-nvăț să iubești

Mi-a spus:

Acceptă-mi greșeala;

Lipește-ți urechea

de pieptul meu gol

și-ascultă iar marea.

Căci n-oi avea suflet

Dar uite chemarea;

Ți-o strig iar și iar.

Ascultă. Căci iar îmi e greu

Și-mi ești alinarea.

I-am spus:

Te iau și te-accept,

te-ndur și te iert;

În ochii-ți văd marea

și-n tine mă-nec.

Te simt și te vreau

Și-un suflet iți dau,

Căci rup din al meu

Și-l fac doar al tău.

~♥.

Din roșul amor vreau iar să pot gusta

Cu un violet văl al amorului mă vei acoperi,

Prin transparența sa doar stele voi vedea,

Te voi simți aproape, căldura ta mă va ghida;

Surprinde-mi fruntea iară cu sărutări

Iar eu voi ști că nu mă vei uita.

Din roșul amorului vreau iar să pot gusta...

~♥.