Te-nvăț să iubești

Mi-a spus:

Acceptă-mi greșeala;

Lipește-ți urechea

de pieptul meu gol

și-ascultă iar marea.

Căci n-oi avea suflet

Dar uite chemarea;

Ți-o strig iar și iar.

Ascultă. Căci iar îmi e greu

Și-mi ești alinarea.

I-am spus:

Te iau și te-accept,

te-ndur și te iert;

În ochii-ți văd marea

și-n tine mă-nec.

Te simt și te vreau

Și-un suflet iți dau,

Căci rup din al meu

Și-l fac doar al tău.

~♥.

Rime albe fără vină

Să minți frumos e o artă.

O artă tristă, dacă-i să mă-ntrebi.

Să minți cu zâmbetul pe buze,

Să știi când să te-ntorci

ca să nu mă pierzi.

Dar să minți frumos e o artă

Și nu oricine o cunoaște;

Căci de-ar stăpâni-o toți,

nimeni n-ar mai folosi pensulă

și nici cerneală.

~♥.

Apocalitpic

Simt iarăși noaptea-ncet venind

Se-aude piatra pe pământ,

târăș.

Nori grei înghit clădirile,

Și ceru-i plin de vuiete,

-i cumplit.

Vin, tot vin, fără oprire,

Garguiele-nviate

sunt.

Închis-am existența-n ele;

Statui de piatră ajuns-au

pe pământ.

~♥.

Oniric

O joacă de cuvinte tu scoți din pălărie,

Dintr-un joben al viselor îmi dai tu fericirea.

Deci dorm.. dar totuși eu sunt vie!

Iar tu ești mort, și visu-i lumea ta...

Floarea din pieptul tău, în poala mea o lași.

Ești rece.. Și pân-acum de ce nu te-am văzut?

Dar ca prin vis ți-aud distanții pași;

Ai dispărut.. Eu dorm; tu ai plecat tăcut.

~♥.