Forever & Always.

     Am adormit ţinându-te de mână. Sunt sigură. Simţeam cum mă ţineai strâns. Speram să nu-mi dai drumul. 
     Vreau doar să ştii cât însemni pentru mine. Eşti cea mai specială persoană din viaţa mea. Eşti perfectă, după părerea mea. Şi ştii cât sunt de selectivă. Dar tu eşti răbdătoare, înţelegătore, protectivă; uneori mă cerţi ca o soră mai mare, alteori te alinţi ca o surioară. Ştii să mă faci să mă simt bine oricând şi ştii să îmi arăţi cât ţii la mine. Mă accepţi exact aşa cum sunt. Nici nu înţeleg cum de poţi să mă suporţi uneori. Însă nu vreau să se termine vreodată aceste momente minunate. Eşti singura pentru care voi face tot posibilul să nu o dezamăgesc vreodată în niciun fel, nu o voi lăsa baltă şi nu voi uita niciodată nimic din tot ce ne leagă. Nimic nu mi-ar putea schimba sentimentele. "Ne înţelegem fără vorbe, iar afinităţile ne leagă prin curenţi psihici subterani, secreţi, complicaţi. Excelentă legătură." Ştii bine că am fost, suntem şi vom fi mereu "la pachet". Te ador.

~♥.

You fascinate me.

        Te admir atât de mult, poate deja ai observat. Mă inspiri. Mă schimbi în bine. Și ai apărut într-un moment destul de ciudat al vieții mele. Rar se întâmplă să îmi pese atât de mult, mai ales în asemenea circumstanțe. Uneori mă urăsc pentru aceste sentimente.
        Cât de blând, dar în același timp puternic pari, cât îmi doresc să știi exact ce vrei, să nu mai fie nevoie să bănuiesc. Mă simt ca o fraieră, tot punându-mi întrebări. Vreau să știu exact ce se întâmplă între noi. Toți pretind să știe, mai puțin noi doi. Sau poate doar eu nu știu.
        Cel mai des ești în lumea ta. Mă întreb dacă sunt și eu acolo. Deja îmi imaginez cu câtă dragoste cânți. Încerc să mi te imaginez cu cineva. Nu reușesc. E de parcă ai sta și ai cânta la propriul instrument, iar eu m-aș plimba în jurul tău, parcă fiindu-mi frică să fac mai mult decât să te privesc. Mă simt atât de atrasă de tot ce faci.. Sunt copleșită și-mi vine să plâng. Atâtea sentimente amestecate, parcă uneori îmi doresc să închid și blogul. Să nu mai citească nimeni ce gândesc sau simt. Toți fac pe deștepții încercând să ghicească ce-i cu mine. N-aveți decât să mă judecați cât vreți. Și nu știu dacă ar trebui să mă bucur sau să mă întristez la gândul că nici nu vei citi aceste rânduri.

~♥.

You could be happy.

          Blogul nu e un loc în care-mi revărs frustrările; doar ca să ştii. Blogul înseamnă mult pentru mine. E ca un jurnal. Şi dacă nu îţi place ce citeşti, poţi foarte bine să eviţi să-mi spui că mi-ai văzut postările. Dar să nu îndrăzneşti vreodată să râzi de ceea ce simt sau ce scriu.
       Obişnuiam să ştiu că locul meu este mereu lângă tine. Însă acum mi-e şi frică să-mi caut un loc în mulţime. Toţi credeau că suntem norocoşi, că ne avem unul pe celălalt. Iar problemele au apărut din cauza unei mici neînţelegeri. Nici măcar nu ne mai vorbim. Şi totuşi sunt atât de curioasă, te doare cât mă doare şi pe mine? sau destinul a vrut doar să mă pună la încercare în timp ce tu îţi vezi, indiferent, de viaţă? Nu vreau să cred că mă eviţi. Ştiu că-ţi pasă. Totuşi, când te-am văzut ultima dată, ai păstrat garda sus, aşa cum ar fi trebuit să mă păstrezi pe mine.. Dar sincer, nu înţeleg ce simţi. Ce însemn pentru tine? 
Şi cred că era un vers într-o melodie care spunea ceva de genul "Parcă ar fi un concurs în care ar trebui să dovedim cui îi pasă mai puţin, dar îmi plăcea mai mult vremea când erai de partea mea."
       Când iţi vei da seama de gafele făcute, eu voi fi trecut peste. Voi fi bine. HA! Ce glumă bună.. probabil nici nu vei realiza unde ai greşit, deşi aş fi în stare să te iert pentru orice şi să-mi cer iarăşi scuze fără să fie nevoie, doar ca să fie ca înainte. Însă orice s-ar întâmpla, oricât de mult timp ar trece, eu nu voi fi bine, iar tu, cel mai probabil, nici nu vei şti. Aş vrea totuşi să îţi dai seama că eşti încă important pentru mine şi mi-e foarte dor de tine.

~♥.