Fix me.

Pictează-mi lumea

Aşa cum doar tu ştii;

Luminează-mi sufletul

În speranţa că-mi voi reveni;

Strânge-mi cioburile,

Încearcă să mă întregeşti;

Presară praf de stele pe trupul meu

Şi dă-mi viaţa pe care o merit,

Dă-mi suflul de care am nevoie.

Credeam că ştii că a fi lânga tine

Ar însemna să trăiesc o viaţă

La care de mult râvnesc.

Dorinţa, frica, iubirea.. încet mă călăuzesc.

Dar toate-s îndulcite cu dor de moarte.

~♥.

Minţi.

M-ai minţit frumos..

Ţi-am fost de vreun folos?
Mi-ai zis numai de bine
Oare nu ţi-e dor de mine?
M-ai minţit în şoapte
Şi-acum eşti departe..
M-ai minţit mereu,
Fără a-ţi fi greu.
Mă minţi în continuare
Când te vei opri, oare?

~♥.

Proşti ce s-au iubit.

Cum să îţi pese de mă pierzi

Când tu n-ai timp nici de-un sărut?

Numai pe mine nu mă vezi.

Oare vreodată m-ai văzut?

Dar noi avem timp să iubim;

O viaţă-ntreagă vom iubi.

Nici n-are rost să mai vorbim,

Nu mai știm decât uşi a trânti.

~♥.

Underneath it all.

Nu e în puterea mea
Să spun ce-i frumuseţea

Dar ştiu un lucru foarte sigur
Că ce-i frumos nu vine singur.
Are-o umbră ce ascunde
Secrete ce fac să pară
Frumuseţea o treabă uşoară.
E greu să-l faci pe om să vadă
Frumosul dintr-o ocheadă
Şi să nu vrea să dezmiardă
Fiinţa, de la cap, la coadă.
Va vrea să vadă interiorul
Căci nu-i deajuns numai decorul.

Trece odată cu tinereţea,
O învinge bătrâneţea
Căci atunci se va vedea:
Frumuseţea-i ca o perdea
Ce poate-ascunde prostia.
Acum ştiu că şi-un suflet demult pustiit
Poate avea înveliş plăcut, de mulţi dorit.

~♥.

Ploi de mai

      Le vreau pe toate. Vreau să le simt răceala pe pielea caldă. Vreau să le simt mirosul şi să nu irosesc niciun moment. Vreau să trec prin toate doar cu tine. Să te ţin de mână-n ploile de mai. Să te-nvăţ să simţi răceala ploii. Să-nveţi ce-nseamnă dragostea de tot ce ne-nconjoară. Să zâmbeşti spre cer atunci când el îţi dăruieşte vânt şi ploaie şi-ţi mângâie chipul cu raze blânde ce-ţi surâd de după nori; Curcubeul de după ploaie ne va învălui în nostalgie şi izuri de primăvară, iarbă, flori şi pământ umed.

~♥.

Frica de singurătate

Să nu mă laşi, să nu mă laşi

Căci de-mi dai drumul voi cădea;

În juru-mi sunt doar oameni graşi

Hrăniţi doar din ura mea.

Atât de mult vreau să-i urăsc.

Şi nu pot, nicicând nu am putut.

Eu doar pe tine-am vrut să te iubesc,

De pe buzele-ţi să fur măcar un sărut.

Căci e-atât de-uşor să pui în rime

O-ntâmplare prin care ai trecut;

Un sentiment ce fierbe-n tine,

În versuri zace-va tăcut.


~♥.

Euphoria.

 Şi-aveam în palmă zeci de fluturi,

 Pe gât şi buze doar săruturi;

 În suflet fluturi coloraţi,

 Din piele rupţi, cu ochi curaţi.

 Fluturi în păr, fluturi pe umăr,

 N-aveam puterea să îi număr.

 Atunci aveam sufletul viu

 Căci fluturii zburau târziu,

 Dar nici teama nu m-ar fi cuprins,
Căci flacăra privirii nicicând nu s-ar fi stins.

 Eram îmbătată de culoare,

 Fascinată și de-a mea suflare.

Și-abia atunci realizam

 Cu-adevărat ce viaţă scurtă-aveam.

~♥.

Nostalgie.

       Ţin minte cât mă prosteam cu tine. Nu-mi era ruşine şi nici frică de faptul ca aş fi putut cândva să te pierd. Şi nu ştiu cât de enervantă ajungeam să fiu, dar îmi amintesc cum îţi dădeai ochii peste cap şi-mi surâdeai timid, fappt care-ţi punea gropiţele în evidenţă. Deveneam melancolică atunci când ochii-ţi de culoarea jadului priveau trişti în gol. Acela era momentul în care spuneam orice-mi trecea prin minte, orice lucru lipsit de sens care ştiam că ţi-ar fi furat un zâmbet sincer. Asta..până te enervam şi mă ameninţai cu câte ceva copilăresc.
Eu eram cea nesăbuită şi te obişnuiseşi cu asta.
        Nu mai ştiu decât faptul ca păream atât de mândră şi sigură pe mine.. Şi chiar vroiam să mă simt aşa; pentru tine. Doar în preajma ta puteam fi aşa, puteam avea aceste dorinţe. Nu am realizat asta atunci. Nu îmi doream decât să fiu puternică, pentru momentele în care tu nu ai fi putut fi. Pentru mine erai doar tu.
        Am irosit prea multe sentimente din pricina ta..


~♥.

În afară de ea.

Nu vreau să-mi mai fie teamă de tine.
Teamă de noi, teamă de trecut.
Vreau să ştiu de ce mi-e teamă şi de cine,
În afară de tine.

Am avut atâta încredere în tine
Şi-ţi port un dor atât de nefiresc..
Dar vreau să ştiu lângă cine mi-ar fi bine
În afară de tine.

Căci te-am piedut şi ştiu prea bine
Că trecutul nu se schimbă pentru nimeni.
Şi oare la mine cine mai ţine?
În afară de tine.

Şi parcă doar ieri m-ai lăsat în ruine
Şi-n amurg îmi vărsam regretul.
Cine mai vede ceva bun in mine?
În afară de tine.

Stau pe covor iar, nu mi-e bine
Încercând doar să nu plâng;
Ce-mi lipseşte în aceste zile senine?
În afară de tine.

~♥.

Breathe me.

        Ea îşi ascultă iubitul, care pălăvrăgeşte despre vreo întâmplare de-a lui.  În partea cealaltă sunt două fete care ascultă câţiva băieţi ce încearcă să-şi amintească cele mai bune glume ale lor. La doar câţiva paşi de ei este un grup nu tocmai tăcut, dar unit. Şi vorbesc. Nu aud ce, totuşi. Toţi ascultă sau sunt ascultaţi.
       Eu ce fac? Nu ştiu nici eu. Îmi ascult propriile gânduri, ca deobicei. Nu mă pot concentra deloc.
       Fluturi negri-mi zboară din gaura pieptului. Daca n-aş şti ce sunt, aş spune că-s mici lilieci probabil. Dar presupun că nu contează ce sunt, oamenii nu ştiu de existenţa lor. Ei nu văd nimic, decât aparenţele. Este în regulă, n-am decât un singur regret; îmi pare rău că nu pot să vă prostesc pe toţi. Sunt momente în care las garda jos şi nu mai zâmbesc. Acela-i momentul în care toţi curioşii încep să mă ia la întrebări.
      Văd fum. Nu. Ceaţă. Dar mă ustură ochii. Confuzia îmi invadează mintea.
  De ce nu-l pot îndepărta..?
    Vreau prea multe. Sper prea mult. Simt prea mult. Nu mai rezist. Vreau linişte. Nu mai suport să vă aud vorbele lipsite de rost. Nici propria inima nu mă mai ascultă. Simt cum mă cufund în versuri, gânduri. Mă înec. Mă cuprinde nevoia de a mă ascunde. Îmi las capul în jos să-mi ascund faţa. Încă nu pot înţelege tot ce mi se întâmplă. Nici ei nu pot, şi totuşi mă judecă.
      Simt căldură. Ridic privirea şi te văd stând cu un pahar de ciocolată caldă lângă mine. Zâmbetul mă face să mă întreb ce-i în inima ta. Pretinzi că suferi, dar nu înţeleg de ce. Ştiu că în spatele acelui zâmbet ai putea ascunde atâtea poveşti, dar nu e aşa. Le-aş fi ştiut pe toate.
      - Mi-e dor de tine.    
      - Mulţumesc, spun. " Şi mie mi-e dor de mine.. " adaug în minte.
    Nu mă pot regăsi. Din păcate m-am pierdut într-un colţ de lume din care nu mă pot întoarce. Aici norii par mereu a prevesti ploaie. Nu bate vântul, iar atmosfera e monotonă. Te induce în melancolie. Florile ce ma înconjoară îmi ajung până la genunchi. Doar florile-mi mai plâng dorinţele şi dezamăgirile. Maci roşii ca focul îmi rămân întipăriţi în minte atunci când închid ochii, visând la nemurire. Mă voi ascunde aici, ghemuită, pentru tot restul vieţii, oare? 


~♥.

Beautiful world; ugly people.

   Parcă am ajuns într-o lume nouă. Cine-o fi făcut-o aşa?
Aici n-ai voie să iubeşti dacă nu araţi bine. Încă nu ştiu ce implică asta.
N-ai voie să mănânci, altfel te vor eticheta ca fiind "gras".
N-ai voie să ai o opinie. Toţi trebuie să gândim la fel, aici.
Daca ierţi sau dăruieşti, îţi vor râde în nas.
Majoritatea te vor minţi că totul e bine, că te acceptă aşa cum eşti.
Dacă le refuzi obiceiurile, spre exemplu bârfitul, fumatul şi băutul la comandă, te vor linşa din priviri.
Nu le fă complimente multe. Te vor critica şi pentru asta. Iar cei care îţi vor spune că apreciază ceva la tine, sunt cei ce au un interes.
Îţi vor spune vrute şi nevrute, te vor face să ai încredere în ei. Se vor apropia, te vor îmbrăţişa. Să nu închizi ochii! E posibil să te trezeşti cu un cuţit în inimă sau cu buzunarele goale.
Când vei fi supărat, să nu laşi să se vadă! Te vor citi din priviri, vor acumula informaţie şi o vor folosi împotriva ta. Fă-i să creadă că mereu ţi-a fost bine, că nu duci lipsă de nimic. Zâmbeşte, dar nu încât să creadă că-ţi pasă de ei.
Dacă eşti in stare, fă-le viaţa un coşmar, dar rişti să devii ca ei. Un mâncător de suflet. Un corp lipsit de bunătate. Te vei transforma într-un monstru pe care nici tu nu-l vei putea suporta.
Încearcă să nu le arăţi partea ta bună. Ei nu cred în aşa ceva. Vor spune că eşti ipocrit. Te vor privi lung şi-ţi vor adulmeca punctele slabe. Îţi vor pune la îndoială orice idee, sentiment sau gest.
Dacă vei ieşi în evidenţă şi nu le vei respecta condiţiile, te vor urî. Vei fi etichetat ca fiind "ciudat" şi vor încerca să-ţi facă viaţa un calvar. Vor judeca orice mişcare pe care o faci, fiecare lucru pe care-l vei spune şi fiecare haină pe care o vei purta. Aici toţi sunt ca traşi la indigo. Aici nu există onoare, dragoste, bunătate şi sinceritate. Toate lipsurile sunt compensate cu ce-şi cumpără şi cu orice sentiment născut din egoism şi făţărnicie.

~♥.