sâmbătă, 17 septembrie 2016
duminică, 19 iunie 2016
Te-nvăț să iubești
Mi-a spus:
Acceptă-mi greșeala;
Lipește-ți urechea
de pieptul meu gol
și-ascultă iar marea.
Căci n-oi avea suflet
Dar uite chemarea;
Ți-o strig iar și iar.
Ascultă. Căci iar îmi e greu
Și-mi ești alinarea.
I-am spus:
Te iau și te-accept,
te-ndur și te iert;
În ochii-ți văd marea
și-n tine mă-nec.
Te simt și te vreau
Și-un suflet iți dau,
Căci rup din al meu
Și-l fac doar al tău.
~♥.
Etichete:
patrunjica,
pe sub nori de patrunjel,
poem,
poezie,
proza,
psihologie,
rima,
rima alba,
romania
sâmbătă, 14 mai 2016
Rime albe fără vină

Să minți frumos e o artă.
O artă tristă, dacă-i să mă-ntrebi.
Să minți cu zâmbetul pe buze,
Să știi când să te-ntorci
ca să nu mă pierzi.
Dar să minți frumos e o artă
Și nu oricine o cunoaște;
Căci de-ar stăpâni-o toți,
nimeni n-ar mai folosi pensulă
și nici cerneală.
~♥.
duminică, 1 noiembrie 2015
miercuri, 21 octombrie 2015
Oniric
O joacă de cuvinte tu scoți din pălărie,
Dintr-un joben al viselor îmi dai tu fericirea.
Deci dorm.. dar totuși eu sunt vie!
Iar tu ești mort, și visu-i lumea ta...
Floarea din pieptul tău, în poala mea o lași.
Ești rece.. Și pân-acum de ce nu te-am văzut?
Dar ca prin vis ți-aud distanții pași;
Ai dispărut.. Eu dorm; tu ai plecat tăcut.
~♥.
marți, 29 septembrie 2015
Din roșul amor vreau iar să pot gusta

Cu un violet văl al amorului mă vei acoperi,
Prin transparența sa doar stele voi vedea,
Te voi simți aproape, căldura ta mă va ghida;
Surprinde-mi fruntea iară cu sărutări
Iar eu voi ști că nu mă vei uita.
Din roșul amorului vreau iar să pot gusta...
~♥.
miercuri, 27 august 2014
Simpluț, scurtuț, tristuț

Mi-e mai greu, dar e mai bine
Dacă nu mai știi de mine.
E mai bine.
Nu-i mai bine fără tine.
Nu-i rău, dar nici mai bine..
Dar e bine.
Măcar să știu că tu ești bine..
Oare totuși fără mine
Ți-e mai bine?
~♥.
©photo rights reserved to Anca Mitroi
miercuri, 20 august 2014
Dans contemporan

Dă-mi voie să-ți spun că te urăsc,
Că te citesc mai ușor decât pe-o carte
Și că uneori mi-e teamă de tine;
Teamă de posibilitățile ce ne-nconjoară.
Mi-e teamă că te vei îndepărta din nou
Căci îmi ești atât de drag..
Ah, dar nici nu știi, nici n-ai idee..
Cât însemni, cât ți-aș zâmbi doar ție.
~♥.
~♥.
©photo rights reserved to Anca Mitroi
joi, 14 august 2014
Cheag de frustrare într-un suflet rece

Asemenea unui corb sihastru
Ne observă din zborul măiastru.
Ne-nconjoară cu privirea
Cu milă; nouă ne e sortită pieirea.
Nu știe nici el ce face;
Capul parcă nu-i mai tace.
Vocile omenești nu dispar
Și nu iese niciuna din tipar.
Nu știe ce să mai creadă,
Însă speră să-nțeleagă
Cum poate ființa umană
Trăi în ruine o viață normală.
~♥.
marți, 12 august 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)