Lluvia de verano.

        Am stat în ploaie, lăsând picăturile să-mi ude părul şi hainele. Am ajuns complet udă. Iarba sub picioarele mele a devenit rece şi netedă. Clipeam, evitând căderea picăturilor în ochi şi am observat că ploaia se răreşte. Mi-am ridicat privirea zâmbind.

        M-am întors şi i-am zâmbit în timp ce se rotea pe terenul noroios. Am sărit în aer, având pentru câteva secunde parte de o briză. Ploaia începe să cadă şi mai repede, dar nu ne răreşte dansul, ci îl transformă într-un vals.

       L-am privit zâmbind. Părul meu curgea ca un râu. Mâna mi-a coborât uşor de pe umărul lui, şi am ajuns să îl ţin de ambele mâini. Îl ţineam cu o tandreţe subtilă.

         Curând ploaia s-a rărit şi a devenit doar rouă peste întreg locul, iar dansul nostru a trebuit să ia într-adevăr sfârşit. Ai plecat..
        Sunt singură şi plouată în zona în care ne-am cunoscut. Iese soarele şi începe să-mi usuce obrajii. Am intrat în casă şi am căzut pe podea, incredibil de fericită.

 Pentru că va ploua din nou. Atunci voi crede şi eu. 


~♥.