Legea efectului

       Viața este cușca lui Thorndike. Absolutul din afara ei reprezintă nevoia mea. Cam mult pentru a cuprinde cu un corp atât de mic, ai spune, nu?

Ei bine, tind spre neatins; spre neajuns. Spre ceea ce este dincolo de viață și mai presus de ea. Și poate de fapt mă întind spre nicăieri; dar pornesc spre ceea ce râvnesc oricum și asta ar trebui să fie de ajuns.

Eu? Eu sunt pisica lui Thorndike. Și singura foame pe care o simt este cea de infinit.

                                                    ~♥.

Vrăjitorie

Mi-am privit în ochi călăul. L-am îmbrățișat strâns și i-am zâmbit cald. Știam că n-ar mai scoate un cuvânt, că doar ochii îi vor mai vorbi. Și așa a fost.

L-am sărutat delicat după ce m-a privit confuz și i-am promis că n-am să plec. Că n-am să dispar decât atunci când mă va trimite-n întuneric. ,,Când'', și nu ,,dacă''. Dar focul ardea mocnit pe dinăutrul lui și nu puteam simți frică, nu puteam decât să admir. Cât de minunat trebuie să fie să-l privești din depărtare.. Mi-am spus că e ultima oară. Și așa a fost.

Așa că am continuat să zâmbesc și-am oprit norul de lacrimi ce mi se aduna pe dinăuntru. Mi-am așezat grijuliu la gât un ștreang; încet și sigur, ca pe un șirag de perle La Peregrina. Am văzut torțele așezate la-ndemâna lui și am știut ca le va aprinde cu focul din privire.

Și așa a fost.

                                                    ~♥.

                                                                 ©photo rights reserved to Anca Mitroi

Yours, Ophelia

"Doubt thou the stars are fire

Doubt that the sun doth move

Doubt truth to be a liar

But never doubt I love."

- ,,Hamlet'' (William Shakespeare)

Dear,

You doubt my feelings, all my trust

You doubt me all from dusk to dawn

You see the lie in truth of ghosts

And die a little when they moarn.

I lie undead in cold still water

I stare at ravens that all wonder

Why I still breathe your name although

All my letters will burn with sorrow.

~♥.

Cerul e prea sus

Un chip de lut mai bărbătesc

Mai conturat, nepământesc

N-am vrut vreodată să iubesc.

Un zâmbet cu adevărat ceresc

N-aș fi sperat vreodată să găsesc.

Un chip de lut complex, prior,

Cu suflarea vântului,

Cu ochii de-ai stelelor,

Cu mâini ale pământului,

Cu dulce șoapt-a fructelor

Și rădăcini în infernul Lui.

~♥.

your faith is justified

De vei citi din Stănescu

să te gândești la mine;

La noi și la amintirea săruturilor

stând pe vârfuri în brațele tale,

ținându-mă strâns la piept

și căutându-mi privirea timidă.

Arzând din dorința de-a iubi la infinit

ființa care ți-a schimbat întregul univers.

~♥.

''please do not touch the artwork''

Cumințenia pământului

Ei spun

Că n-ar putea fi nicicând a ta,

Căci ea-i făcută pentru privitori

Și nu doar pentru tine.

Cumințenia pământului

Eu spun

Că ar putea fi doar a ta.

Căci tăcerea ei ,,cuminte''

Deseori, să știi, că minte.

~♥.

Cum am apărut noi două

Saturn şi Jupiter m-au trimis pe Pământ
Să cunosc adâncurile, să simt duritatea

Unei gravități desăvârşite şi reci.

Căluți de mare şi sirene te-au trimis

La suprafață, să poți cunoaşte

Frigul unei vieți rigide şi frica unui real necunoscut.

Din lună şi din stele

Ți-am apărut în cale

Te aşteptam zâmbind

în noapte, din mare să te ridici uşor,

Să nu te sperii c-ai fi singură;

ştiu, căldura soarelui noi abia am cunoscut-o.

 ~♥.

@ copyright of photo to A J Molly

opening up

caruselul a pornit

și eu nici nu m-am clintit.

în loc să țip ori să crâcnesc

am decis să îți zâmbesc.

mi-ai spus că pot zbura spre zări,

să mă întind spre lunci și mări,

însă de lângă tine văd tot ce-mi doresc

așa că..am decis să îți zâmbesc.

~♥.

Te-nvăț să iubești

Mi-a spus:

Acceptă-mi greșeala;

Lipește-ți urechea

de pieptul meu gol

și-ascultă iar marea.

Căci n-oi avea suflet

Dar uite chemarea;

Ți-o strig iar și iar.

Ascultă. Căci iar îmi e greu

Și-mi ești alinarea.

I-am spus:

Te iau și te-accept,

te-ndur și te iert;

În ochii-ți văd marea

și-n tine mă-nec.

Te simt și te vreau

Și-un suflet iți dau,

Căci rup din al meu

Și-l fac doar al tău.

~♥.

Rime albe fără vină

Să minți frumos e o artă.

O artă tristă, dacă-i să mă-ntrebi.

Să minți cu zâmbetul pe buze,

Să știi când să te-ntorci

ca să nu mă pierzi.

Dar să minți frumos e o artă

Și nu oricine o cunoaște;

Căci de-ar stăpâni-o toți,

nimeni n-ar mai folosi pensulă

și nici cerneală.

~♥.

Apocalitpic

Simt iarăși noaptea-ncet venind

Se-aude piatra pe pământ,

târăș.

Nori grei înghit clădirile,

Și ceru-i plin de vuiete,

-i cumplit.

Vin, tot vin, fără oprire,

Garguiele-nviate

sunt.

Închis-am existența-n ele;

Statui de piatră ajuns-au

pe pământ.

~♥.

Oniric

O joacă de cuvinte tu scoți din pălărie,

Dintr-un joben al viselor îmi dai tu fericirea.

Deci dorm.. dar totuși eu sunt vie!

Iar tu ești mort, și visu-i lumea ta...

Floarea din pieptul tău, în poala mea o lași.

Ești rece.. Și pân-acum de ce nu te-am văzut?

Dar ca prin vis ți-aud distanții pași;

Ai dispărut.. Eu dorm; tu ai plecat tăcut.

~♥.

Din roșul amor vreau iar să pot gusta

Cu un violet văl al amorului mă vei acoperi,

Prin transparența sa doar stele voi vedea,

Te voi simți aproape, căldura ta mă va ghida;

Surprinde-mi fruntea iară cu sărutări

Iar eu voi ști că nu mă vei uita.

Din roșul amorului vreau iar să pot gusta...

~♥.

Simpluț, scurtuț, tristuț

Mi-e mai greu, dar e mai bine

Dacă nu mai știi de mine.

E mai bine.

Nu-i mai bine fără tine.

Nu-i rău, dar nici mai bine..

Dar e bine.

Măcar să știu că tu ești bine..

Oare totuși fără mine

Ți-e mai bine?

~♥.

©photo rights reserved to Anca Mitroi

Dans contemporan

Dă-mi voie să-ți spun că te urăsc, 

Că te citesc mai ușor decât pe-o carte

Și că uneori mi-e teamă de tine;

Teamă de posibilitățile ce ne-nconjoară.

Mi-e teamă că te vei îndepărta din nou

Căci îmi ești atât de drag..

Ah, dar nici nu știi, nici n-ai idee..

Cât însemni, cât ți-aș zâmbi doar ție.






~♥.

 ©photo rights reserved to Anca Mitroi

Cheag de frustrare într-un suflet rece

Asemenea unui corb sihastru

Ne observă din zborul măiastru.

Ne-nconjoară cu privirea

Cu milă; nouă ne e sortită pieirea.

Nu știe nici el ce face;

Capul parcă nu-i mai tace.

Vocile omenești nu dispar

Și nu iese niciuna din tipar.

Nu știe ce să mai creadă,

Însă speră să-nțeleagă

Cum poate ființa umană

Trăi în ruine o viață normală.

~♥.

Feuer und Wasser kommt nicht zusammen

Văd universul în ochii tăi.

Văd focul din inima ta și sper..

Sper să ardă pentru mine.

Sper să nu se mai stingă vreodată..

Pe tine voiam să te păstrez.

Voiam să îngrijesc fiecare stea din privirea ta..

Dar oceanul inimii mele se revarsă peste tine iar și iar..

Și sufletul ți-l îneacă.

~♥.

Pe (foarte) scurt

Gândindu-mă la tine deja zâmbesc.

Nu prea pot să scriu, căci mă rătăcesc.

În propriile cuvinte cu ușurință mă pierd

În rime și versuri vrând să te dezmierd.

~♥.

Fluturi

Mii de fluturi coloraţi

Ca din panză decupaţi

Zboară parcă disperaţi

Spre o lume cu-mpăraţi.

De copaci decapitaţi

Şi de oameni împăiaţi

Fug micii înaripaţi,

Să nu fie îngropaţi.

Şi în caz de-i căutaţi,

Vă rog, nu vă-ngrijoraţi;

Nu-i priviţi aşa miraţi

Voi aţi vrut să-i alungaţi.

Trying not to lose control

        Ai putea să mă înveţi iar despre încredere? Să ma ajuţi s-o regăsesc măcar? Se pare că am pierdut-o pe a mea..
N-am mai ştiut s-o folosesc. Ca să nu mai spun că mi-am pierdut şi controlul! Of, ameţită şi nesăbuită mai sunt.. Dar sunt responsabilă pentru propriile greşeli. Nu voi mai putea pierde încredere pentru că nu voi mai investi.
Hmm, încrederea e ca o sumă de bani, sau mi se pare mie? Unde s-o pui, cui s-o laşi.. Şi pe cine nu tentează să forţeze o legătură strânsă din cauza încrederii sau lipsei ei? Greu de spus.. Încrederea e greu de găsit sau primit şi este şi mai greu de păstrat.
     Aşa că, aveţi grijă ce faceţi cu încrederea voastră!



~♥.