Scared of chasing nothing..

 Nu e vorba că nu eşti important dacă eşti singur, nu. În niciun caz. Cred că niciodată nu poţi şti ce vrei de la cel de lângă tine până afli ce vrei de la tine însăţi. Când singura persoană de care depinzi eşti tu. Ştiu [prea] multe persoane care sunt în relaţii pentru că nu vor să fie singuri, şi nu pentru că într-adevăr iubesc acea persoană. Şi e trist. 
Sunt mândră să spun că am avut probleme cu 'singuratatea' şi nu mi-e frică de ea. Nu mi-e frică de independenţă şi nu mi-e frică de mine. Sunt mândră să spun că am devenit mai puternică pentru că am avut atâta timp să mă gândesc, să ţin cont de de tot ce mă înconjoară.

  
      Dar uneori sunt prea obosită, mă satur să fiu singură. Mă satur să trebuiască să depind numai de mine. Ajung sã mă gândesc că am avut prea mult timp pentru mine. Am gândit prea mult. Mi-am făcut prea multe griji şi am încercat prea mult. Încep să gândesc prea logic şi să compar sentimente, întâmplări, astfel încât să ştiu ce să fac data viitoare, să ştiu cum să mă retrag ca un rac în cochilia lui. Deja o fac. Deja dau înapoi. Şi nu e bine. Cât va mai dura ? 

  

  Îmi pare imposibil..pentru că aşa am făcut să pară. Vreau magie. Vreau să simt iar intentisatea aceea care mă face să mă simt atât de ciudat, sentimentele pe care le uram, de care fugeam. Vreau scântei..artificii chiar. Vreau ceva nou. Vreau ceva care să mă facă să vreau mai mult. Ceva ce să mă facă să nu mai analizez toate prostiile din mine, să mă facă să uit. Nu cred că e posibil. Dar mi-e frică de aşteptarea asta care mă macină. Mi-e frică de faptul că iar vreau ceva ce nu voi primi. Cu fiecare zi devine tot mai greu să am încredere în mine. 

~♥.