În afară de ea.

Nu vreau să-mi mai fie teamă de tine.
Teamă de noi, teamă de trecut.
Vreau să ştiu de ce mi-e teamă şi de cine,
În afară de tine.

Am avut atâta încredere în tine
Şi-ţi port un dor atât de nefiresc..
Dar vreau să ştiu lângă cine mi-ar fi bine
În afară de tine.

Căci te-am piedut şi ştiu prea bine
Că trecutul nu se schimbă pentru nimeni.
Şi oare la mine cine mai ţine?
În afară de tine.

Şi parcă doar ieri m-ai lăsat în ruine
Şi-n amurg îmi vărsam regretul.
Cine mai vede ceva bun in mine?
În afară de tine.

Stau pe covor iar, nu mi-e bine
Încercând doar să nu plâng;
Ce-mi lipseşte în aceste zile senine?
În afară de tine.

~♥.

Breathe me.

        Ea îşi ascultă iubitul, care pălăvrăgeşte despre vreo întâmplare de-a lui.  În partea cealaltă sunt două fete care ascultă câţiva băieţi ce încearcă să-şi amintească cele mai bune glume ale lor. La doar câţiva paşi de ei este un grup nu tocmai tăcut, dar unit. Şi vorbesc. Nu aud ce, totuşi. Toţi ascultă sau sunt ascultaţi.
       Eu ce fac? Nu ştiu nici eu. Îmi ascult propriile gânduri, ca deobicei. Nu mă pot concentra deloc.
       Fluturi negri-mi zboară din gaura pieptului. Daca n-aş şti ce sunt, aş spune că-s mici lilieci probabil. Dar presupun că nu contează ce sunt, oamenii nu ştiu de existenţa lor. Ei nu văd nimic, decât aparenţele. Este în regulă, n-am decât un singur regret; îmi pare rău că nu pot să vă prostesc pe toţi. Sunt momente în care las garda jos şi nu mai zâmbesc. Acela-i momentul în care toţi curioşii încep să mă ia la întrebări.
      Văd fum. Nu. Ceaţă. Dar mă ustură ochii. Confuzia îmi invadează mintea.
  De ce nu-l pot îndepărta..?
    Vreau prea multe. Sper prea mult. Simt prea mult. Nu mai rezist. Vreau linişte. Nu mai suport să vă aud vorbele lipsite de rost. Nici propria inima nu mă mai ascultă. Simt cum mă cufund în versuri, gânduri. Mă înec. Mă cuprinde nevoia de a mă ascunde. Îmi las capul în jos să-mi ascund faţa. Încă nu pot înţelege tot ce mi se întâmplă. Nici ei nu pot, şi totuşi mă judecă.
      Simt căldură. Ridic privirea şi te văd stând cu un pahar de ciocolată caldă lângă mine. Zâmbetul mă face să mă întreb ce-i în inima ta. Pretinzi că suferi, dar nu înţeleg de ce. Ştiu că în spatele acelui zâmbet ai putea ascunde atâtea poveşti, dar nu e aşa. Le-aş fi ştiut pe toate.
      - Mi-e dor de tine.    
      - Mulţumesc, spun. " Şi mie mi-e dor de mine.. " adaug în minte.
    Nu mă pot regăsi. Din păcate m-am pierdut într-un colţ de lume din care nu mă pot întoarce. Aici norii par mereu a prevesti ploaie. Nu bate vântul, iar atmosfera e monotonă. Te induce în melancolie. Florile ce ma înconjoară îmi ajung până la genunchi. Doar florile-mi mai plâng dorinţele şi dezamăgirile. Maci roşii ca focul îmi rămân întipăriţi în minte atunci când închid ochii, visând la nemurire. Mă voi ascunde aici, ghemuită, pentru tot restul vieţii, oare? 


~♥.

Beautiful world; ugly people.

   Parcă am ajuns într-o lume nouă. Cine-o fi făcut-o aşa?
Aici n-ai voie să iubeşti dacă nu araţi bine. Încă nu ştiu ce implică asta.
N-ai voie să mănânci, altfel te vor eticheta ca fiind "gras".
N-ai voie să ai o opinie. Toţi trebuie să gândim la fel, aici.
Daca ierţi sau dăruieşti, îţi vor râde în nas.
Majoritatea te vor minţi că totul e bine, că te acceptă aşa cum eşti.
Dacă le refuzi obiceiurile, spre exemplu bârfitul, fumatul şi băutul la comandă, te vor linşa din priviri.
Nu le fă complimente multe. Te vor critica şi pentru asta. Iar cei care îţi vor spune că apreciază ceva la tine, sunt cei ce au un interes.
Îţi vor spune vrute şi nevrute, te vor face să ai încredere în ei. Se vor apropia, te vor îmbrăţişa. Să nu închizi ochii! E posibil să te trezeşti cu un cuţit în inimă sau cu buzunarele goale.
Când vei fi supărat, să nu laşi să se vadă! Te vor citi din priviri, vor acumula informaţie şi o vor folosi împotriva ta. Fă-i să creadă că mereu ţi-a fost bine, că nu duci lipsă de nimic. Zâmbeşte, dar nu încât să creadă că-ţi pasă de ei.
Dacă eşti in stare, fă-le viaţa un coşmar, dar rişti să devii ca ei. Un mâncător de suflet. Un corp lipsit de bunătate. Te vei transforma într-un monstru pe care nici tu nu-l vei putea suporta.
Încearcă să nu le arăţi partea ta bună. Ei nu cred în aşa ceva. Vor spune că eşti ipocrit. Te vor privi lung şi-ţi vor adulmeca punctele slabe. Îţi vor pune la îndoială orice idee, sentiment sau gest.
Dacă vei ieşi în evidenţă şi nu le vei respecta condiţiile, te vor urî. Vei fi etichetat ca fiind "ciudat" şi vor încerca să-ţi facă viaţa un calvar. Vor judeca orice mişcare pe care o faci, fiecare lucru pe care-l vei spune şi fiecare haină pe care o vei purta. Aici toţi sunt ca traşi la indigo. Aici nu există onoare, dragoste, bunătate şi sinceritate. Toate lipsurile sunt compensate cu ce-şi cumpără şi cu orice sentiment născut din egoism şi făţărnicie.

~♥.

Love shaped me.

~♥.

Instability.

        Uneori este atât de greu să definesc sentimente..
       Am încercat să vorbesc cu diverse persoane, să mai fac să treacă timpul. Am încercat să desenez, să scriu, să ascult muzică. Acelaşi sentiment mă macină. Cum îi spune..? Nu pot să-l înţeleg rostul, să-i ghicesc numele. Prin puzzle-ul ideilor încerc să-i găsesc rădăcinile. Să-i desluşesc sensul şi motivul. Degeaba. E doar un amalgam de senzaţii şi gânduri. Emoţie? Nu. Nu e asta. Euforie? Nu, nu am motiv. Dacă stau să mă gândesc, găsesc mai multe motive pentru a plânge decât pentru a fi euforică. Mă gândesc din nou la tine. Eşti tu de vină oare pentru sentimentul ce-mi frânge inima? Hm. Chiar nu ştiu 
De ce nu pot să-l definesc? Devin nostalgică. Îmi amintesc iar de trecut. Tot felul de imagini îmi umple mintea. Simt inspiraţie. Însă nu am răbdare să fac nimic. 
Nu simt foame, nu simt oboseală. Nu mă pot mişca de pe scaun. 
Nu ştiu ce să fac, vreau să încerc atât de multe, nu ştiu cu ce să încep. 
Mi-e frică. 
Sunt confuză. 
Nu ştiu cui să spun. 
Ce am păţit? Nu ştiu. Nu mai ştiu nimic. Nu mai sunt sigură de nimic. Simt că înnebunesc.
      Gata. Simt.. nelinişte. Una greu de definit, greu de stăpânit. Agitaţia asta îmi umple întregul corp. Inima-mi bate nebuneşte. Mi-e dor de tine si parca tresar la acest gand. Agitaţie este numele ce-l căutam.
     Ce ar putea urma, ce s-ar putea întâmpla? Mi-e frică să nu te pierd.



~♥.

Wishful thinker.

        Încă mai ţin minte atmosfera, priveliştea, sentimentele.. Tot. Ferestrele cu design vechi ce aveau vedere spre pădure. Paturile dezordonate. Parcă am fi petrecut săptămâni întregi acolo. Sunt atâtea imagini pe care nu le pot uita.. Nu aş avea timp să le descriu pe toate.
       Muzica ce-o ascultam împreună încă îmi aduce aminte de tine atunci când dau drumul la playlist.
       În ochii tăi puteam vedea atâta indiferenţă, dar undeva, ascunse, erau sentimente profunde pe care nu le puteam desluşi. Aş fi putut spune că erai trist, melancolic. Şi chiar de ai fi fost, n-ai fi zis un cuvânt despre asta.
       N-aş vrea vreodată să ştiu că eşti nefericit. Şi chiar credeam că atunci când îţi doreşti ceva, faci orice să-ţi atingi scopul. Chiar credeam că nu vei renunţa la o persoană de îndată ce te-ai ataşat de ea. Mi-ai promis că nu vei uita. Ar fi trebuit să-mi dau seama cât de mult urma să mă doară.
        Poate nici nu ştiu exact ce simt.. tot ce pot spune este că mi-e dor de tine. Mi-e dor să mă ţii de mână. Mi-e dor să ştiu că mereu mă cauţi în mulţime. Îmi lipsesc şi micile flirturi. Poate m-aş simţi mai bine doar să te văd. Nu vreau să plâng, sunt fericită că te-am întâlnit. Nu trăiesc doar cu gândul la amintiri. Dar mi-e frică să-ţi spun tot ce gândesc. Mi-e teamă de ce ai putea crede. E păcat.. am sperat prea mult la ceva ce a durat prea puţin. 


~♥.

Forever & Always.

     Am adormit ţinându-te de mână. Sunt sigură. Simţeam cum mă ţineai strâns. Speram să nu-mi dai drumul. 
     Vreau doar să ştii cât însemni pentru mine. Eşti cea mai specială persoană din viaţa mea. Eşti perfectă, după părerea mea. Şi ştii cât sunt de selectivă. Dar tu eşti răbdătoare, înţelegătore, protectivă; uneori mă cerţi ca o soră mai mare, alteori te alinţi ca o surioară. Ştii să mă faci să mă simt bine oricând şi ştii să îmi arăţi cât ţii la mine. Mă accepţi exact aşa cum sunt. Nici nu înţeleg cum de poţi să mă suporţi uneori. Însă nu vreau să se termine vreodată aceste momente minunate. Eşti singura pentru care voi face tot posibilul să nu o dezamăgesc vreodată în niciun fel, nu o voi lăsa baltă şi nu voi uita niciodată nimic din tot ce ne leagă. Nimic nu mi-ar putea schimba sentimentele. "Ne înţelegem fără vorbe, iar afinităţile ne leagă prin curenţi psihici subterani, secreţi, complicaţi. Excelentă legătură." Ştii bine că am fost, suntem şi vom fi mereu "la pachet". Te ador.

~♥.

You fascinate me.

        Te admir atât de mult, poate deja ai observat. Mă inspiri. Mă schimbi în bine. Și ai apărut într-un moment destul de ciudat al vieții mele. Rar se întâmplă să îmi pese atât de mult, mai ales în asemenea circumstanțe. Uneori mă urăsc pentru aceste sentimente.
        Cât de blând, dar în același timp puternic pari, cât îmi doresc să știi exact ce vrei, să nu mai fie nevoie să bănuiesc. Mă simt ca o fraieră, tot punându-mi întrebări. Vreau să știu exact ce se întâmplă între noi. Toți pretind să știe, mai puțin noi doi. Sau poate doar eu nu știu.
        Cel mai des ești în lumea ta. Mă întreb dacă sunt și eu acolo. Deja îmi imaginez cu câtă dragoste cânți. Încerc să mi te imaginez cu cineva. Nu reușesc. E de parcă ai sta și ai cânta la propriul instrument, iar eu m-aș plimba în jurul tău, parcă fiindu-mi frică să fac mai mult decât să te privesc. Mă simt atât de atrasă de tot ce faci.. Sunt copleșită și-mi vine să plâng. Atâtea sentimente amestecate, parcă uneori îmi doresc să închid și blogul. Să nu mai citească nimeni ce gândesc sau simt. Toți fac pe deștepții încercând să ghicească ce-i cu mine. N-aveți decât să mă judecați cât vreți. Și nu știu dacă ar trebui să mă bucur sau să mă întristez la gândul că nici nu vei citi aceste rânduri.

~♥.

You could be happy.

          Blogul nu e un loc în care-mi revărs frustrările; doar ca să ştii. Blogul înseamnă mult pentru mine. E ca un jurnal. Şi dacă nu îţi place ce citeşti, poţi foarte bine să eviţi să-mi spui că mi-ai văzut postările. Dar să nu îndrăzneşti vreodată să râzi de ceea ce simt sau ce scriu.
       Obişnuiam să ştiu că locul meu este mereu lângă tine. Însă acum mi-e şi frică să-mi caut un loc în mulţime. Toţi credeau că suntem norocoşi, că ne avem unul pe celălalt. Iar problemele au apărut din cauza unei mici neînţelegeri. Nici măcar nu ne mai vorbim. Şi totuşi sunt atât de curioasă, te doare cât mă doare şi pe mine? sau destinul a vrut doar să mă pună la încercare în timp ce tu îţi vezi, indiferent, de viaţă? Nu vreau să cred că mă eviţi. Ştiu că-ţi pasă. Totuşi, când te-am văzut ultima dată, ai păstrat garda sus, aşa cum ar fi trebuit să mă păstrezi pe mine.. Dar sincer, nu înţeleg ce simţi. Ce însemn pentru tine? 
Şi cred că era un vers într-o melodie care spunea ceva de genul "Parcă ar fi un concurs în care ar trebui să dovedim cui îi pasă mai puţin, dar îmi plăcea mai mult vremea când erai de partea mea."
       Când iţi vei da seama de gafele făcute, eu voi fi trecut peste. Voi fi bine. HA! Ce glumă bună.. probabil nici nu vei realiza unde ai greşit, deşi aş fi în stare să te iert pentru orice şi să-mi cer iarăşi scuze fără să fie nevoie, doar ca să fie ca înainte. Însă orice s-ar întâmpla, oricât de mult timp ar trece, eu nu voi fi bine, iar tu, cel mai probabil, nici nu vei şti. Aş vrea totuşi să îţi dai seama că eşti încă important pentru mine şi mi-e foarte dor de tine.

~♥.

Just reminiscing.

      Îmi lipseşte vremea când care eram sufletistă şi gândeam fiecare detaliu. În speranţa că voi deveni mai puternică, am ajuns să fiu uneori prea dură, încep să fiu prea directă. Nu ştiu dacă e bine.
     Îmi lipseşte dragostea. Îmi lipsesc micile flirturi când suntem într-un grup mai mare, îmi e dor de perioada în care ne ţineam de mână, toate zâmbetele ghiduşe, chipurile noastre ruşinate când observa cineva cât suntem de apropiaţi şi ne făcea complimente, şi toate glumele; fiecare lucru mărunt care ne-a făcut relaţia plăcută. Mesajele pe care ţi le trimiteam noaptea târziu fiindcă nu puteam dormi ştiind că eşti nervos pe mine, nopţile în care puneam telefonul sub pernă pentru că nu încetai să-mi trimiţi mesaje; erai atât de egoist, că preferai să vorbesc cu tine până târziu decât să fiu odihnită a doua zi. Sună tare copilăresc, dar aş mai trece o dată prin toate, doar să te ştiu aproape. Mi-e dor să te văd purtându-te ca un băieţel doar ca să-mi captezi atenţia, îmi lipseşte enorm să te văd zâmbind atunci când mă zăreşti. Vreau înapoi zilele în care nu ne vedeam fiindcă eram încăpăţânaţi. Şi timiditatea ce apărea atunci când, la început, rămâneam doar noi, dar care dispărea în momentul în care mă luai de mână.
     E atât de greu să mă opresc din scris, aş vrea să povestesc atâtea, dar mai presus de toate, ţi-aş spune atât de multe, însă mi-e frică. Şi mi-e ruşine de mine.

~♥.